Anume în această calitate a slujit Igor Dodon pe lîngă președintele PDM
Anume pentru acest scop l-a pregătit Vladimir Plahotniuc pe Igor Dodon, anume în acest scop a fost necesar ca numirea președintelui țării de către Parlament să fie schimbată cu așa-numita alegere a președintelui de către întregul popor, alegeri după care nu s-a spus totul despre rezultatele lor. S-a întîmplat așa cum spune Simenon: «Judecătorul nu a mințit, pentru că judecătorii nu știu a minți. Judecătorul pur și simplu nu a spus tot adevărul».
Eu aleg, el este ales…
În cazul în care ar fi fost spus tot adevărul, ar fi fost destul de greu de a-l numi pe Igor Dodon «președinte ales de către întregul popor» și a împuia cu această minciună atît urechile populației locale, cît și cele ale partenerilor străini. Să presupunem că noi, cei de pe loc, nu ne lăsăm duși de nas chiar așa de ușor, deoarece totul s-a desfășurat în ochii noștri, dar să facem cumva și ceva ca acest adevăr să-l afle, să zicem, MAE al Rusiei, nu putem. Și cei de acolo sunt nevoiți să creadă informației neconfirmate pe care le-o prezintă sprintenul nostru Dodon, care încontinuu își demonstrează spiritul său, chipurile, pro-rus.
Și iată că reprezentantul oficial al MAE al Rusiei, Maria Zaharova, menționează că la 13 noiembrie se încheie un an din ziua «victoriei» lui Igor Dodon la alegerile pentru funcția de președinte al Moldovei, concretizînd că în primul tur, pentru candidatura lui și-au dat voturile 47,98 % din locuitorii republicii.
Și prin asta a comis o eroare. Și asta deoarece în primul tur pentru candidatura lui Igor Dodon și-au dat voturile nu 47,98 % din LOCUITORII ȚĂRII, ci 47,98 % din CEI CARE S-AU PREZENTAT LA URNELE DE VOT. Adică, din cele 49,18 % din numărul total al alegătorilor incluși în listele de bază. Altfel spus, pentru dumnealui și-a dat voturile mai puțin de jumătate din acea mai puțin de jumătate de alegători venită la secțiile de votare. Și asta în timp ce mai mult de jumătate din această listă au ignorat farsa pusă la cale de către democrați.
Dar ce era de făcut dacă, potrivit reformei întreprinse de Vladimir Plahotniuc, la urnele de vot trebuia să se prezinte minimumul maxim al alegătorilor și era suficient ca acesta să alcătuiască o treime din numărul lor total?! Așa că, în baza respectivei reforme, alegerile au fost recunoscute ca valabile. Iar rezultatele din al doilea tur au fost următoarele: pentru Igor Dodon și-au dat voturile 52,1 procente de alegători, pentru Maia Sandu — 47,8 procente. Cu ajutorul unor simple operații aritmetice, calculăm că pe Igor Dodon l-au votat circa 25 de procente din alegătorii înregistrați — asta în cea mai favorabilă situație pentru dumnealui. Așa că nicidecum nu poate fi vorba că el ar fi președintele «ales de către întregul popor». Și cînd dumnealui apelează la această noțiune, — alesul întregului popor, — asta amintește de broscuța din cunoscuta fabulă, căreia i-a trăsnit în cap să se compare pe sine în volum cu un bou. Cu ce s-a terminat asta, știu toți cei care au fost elevi de școală.
Despre «prorusism» și vectorul estic
Cu flecăreala sa referitor la prorusism și vectorul estic, în timpul campaniei electorale Igor Dodon a reușit să atragă de partea sa acea parte a alegătorilor vorbitori de limba rusă, care nu este mulțumită de închinarea din cale afară a Moldovei în fața Uniunii Europene. Iar în Găgăuzia cu această momeală el a reușit să-i prostească pe mai mult de 90 la sută din alegători.
Pe parcursul unui an de aflare a sa în fotoliul de președinte al țării, toată această spoială pro-rusă s-a șters de pe chipul lui Dodon, și acum el nu s-ar da la o parte să se împrietenească cu Occidentul și, principalul, — cu SUA. Asta pentru că respectă ultimele instrucțiuni primite din oficiul PDM.
Cu toate acestea, de la președinție, cu multă mîndrie suntem informați că, pe parcursul anului cît a reușit pînă acum să fie președinte Igor Dodon, dumnealui a avut șase întrevederi cu Vladimir Putin. Dar, de regulă, se judecă reieșind nu din număr, ci din calitate. Iar în ceea ce privește calitatea, în cazul dat sunt multe probleme.
Voi lua la întîmplare: pentru întîia oară, Igor Dodon a fost la Moscova ca să se prezinte în legătură cu alegerea sa în funcția de președinte al Moldovei, după aceea la Kremlin a fost impus să aștepte audiența timp de patru ore, după care a fost ascultat fără mare atenție, fiind lăsat să plece și, totodată, reproșîndu-i-se că nu e bine să pui mîna pe lucruri străine (asta se referea la cadoul pe care i-l adusese lui Putin tot din vinurile acestuia, care se păstrează în beciurile de la Cricova). Apoi a urmat Ziua Victoriei, apoi încă ceva care nu s-a întipărit prin nimic, deoarece nu s-au finalizat cu niscaiva rezultate. Așa că despre toate cele șase întrevederi poți spune că au fost zadarnice.
Pe cînd nouă în permanență ni se povestește despre creșterea considerabilă a exportului producției moldovenești pe piețele din Rusia și despre soluționarea unui șir de probleme ale migranților de muncă moldoveni. Și, dacă-i așa, de ce permanent aflăm din mass-media că Rusia a întors înapoi atîtea și atătea tone de carne din Moldova, apoi atîtea și atîtea tone de fructe?! Cît privește gastarbaiterii, citiți și dumneavoastră ce scriu ei în Internet.
Unicul rezultat al întîlnirilor lui cu Vladimir Putin e statutul de observator al lui Igor Dodon în Uniunea Economică Eurasiatică. Dacă-i așa, las să stea acolo și să observe, ci nu să umble încoace și încolo pe planetă, de parcă ar fi dat strechea într-însul.
Peste mări și țări
Oare nu e timpul, stimați compatrioți, să ne punem următoarea întrebare: ce folos practic au adus țării noastre numeroasele vizite peste hotare ale lui Igor Dodon?
Despre Moscova de acum am vorbit. Dar iată că el pleacă la Teheran — pentru a negocia cu privire la atragerea unor investiții de acolo și mai că și despre construcția unui gazoduct Iran-Moldova. (Dar, după cum se zvonește, a mers încolo pentru a-și primi, — nu însă de la iranieni, — comisionul pentru desemnarea lui Vasile Botnari în funcția de director general al întreprinderii moldo-ruse «Moldovagaz»)
Și iată-l după aceea la Bacu, unde se întîlnește cu Ilham Aliev. Apoi și la Minsk — pentru a avea o întrevedere cu «tătuca» Lukașenko. Săptămîna aceasta, s-a întîlnit cu președintele Armeniei, Serj Sargsean, iar la întoarcerea sa din Armenia, a mai tras cu piciorul pe la Moscova, unde îl aștepta (dar, mai degrabă, unde l-a văzut pentru întîia oară) «vechiul lui prieten, Filip Kirkorov».
Și încă… Și încă…Se creează impresia că, foarte curînd, pe planetă va rămîne doar un om cu care nu a reușit să se întîlnească Igor Dodon al nostru — primul cosmonaut din Mongolia, Jugdărdămidiin Gurragcea.
După atîtea vizite turistice (în care este însoțit de o mulțime de doritori să călătorească pe gratis, printre ei și rude ale dumnealui, călătoriile acestora plătindu-le noi cu dumneavoastră), Igor Dodon, clar lucru, tare obosește, de aceea pleacă în concediu. Pe parcursul anului în care joacă rolul de președinte al țării, el a fost în concediu de șase ori.
Desigur, eficiența vizitelor în străinătate ale lui Igor Dodon este egală cu zero. La noi, președintele este o figură reprezentativă, care nu conduce țara în mod real. De aceea, în discuțiile sale cu colegii de peste hotare, este nevoit să precizeze că promisiunile lui pot fi realizate doar după alegerile parlamentare. La care, speră el, vor învinge părtașii lui. Dar se pare că dumnealui, ca și totdeauna pînă acum, își supraapreciază șansele și își prezintă dorințele ca pe o realitate.
Fericiți sunt cei care cred?
Noi ținem minte ce a promis Igor Dodon electoratului înainte de alegeri. De aceea nu ne vom aminti din nou, ca să nu ni se facă iarăși silă de dînsul. Este important că din toate cele promise nu s-a realizat nimic. Dimpotrivă, din toate puterile sale, Igor Dodon a acționat nu întru binele nostru, ci în dauna poporului moldovenesc și în avantajul clicii guvernante.
«Socialiștii îi mint pe oameni în fiecare zi. Ei nu și-au îndeplinit promisiunile pe care le-au dat alegătorilor în timpul campaniei electorale. Ei sunt niște mincinoși. Ei au furat alegătorii noștri prin înșelăciune. Noi vom lupta împotriva socialiștilor, ca ei să nu mai poată nimeri în următoarea legislatură a Parlamentului. Asta nu e ceva din categoria senzațiilor. Asta e o sentință pe care o pronunțăm lor pentru primitivismul pe care îl manifestă în ceea ce fac», a declarat liderul comuniștilor moldoveni, Vladimir Voronin.
Și totuși, mai sunt oameni care îl cred pe Igor Dodon. Pentru aceștia, el încă nu este demascat în calitate de idol (dar, la sigur, nu a rămas mult pînă la asta!). Iar faptul că i-a dus de nas pe oameni cu promisiunile sale…
Pentru unii e suficient ca idolul lor să aibă doar intenția să facă ceva bun. După aceea, el poate chiar să nu facă nimic — totuna, toate nereușitele și pasivitatea lui vor fi explicate prin uneltirile dușmanilor. «Omul a vrut să facă multe lucruri bune» — el a vrut să facă, înțelegeți?! Dar nu e vina lui că dușmanii și împrejurările nu i-au permis s-o ajute pe o bătrînică să traverseze strada. Principalul e că «el a vrut s-o facă»…
Și asta, de fapt, e cea mai vicioasă practică. Intențiile goale, să-mi fie cu iertare, nu fac nici cît o para chioară. Sunt necesare fapte reale. Pe lîngă asta, mai trebuie să ne gîndim bine și la alt lucru: dar cu ce s-ar fi sfîrșit oare traducerea în viață a acelor atît de bune intenții ale lui Igor Dodon?
Eugeniu Marianскачать dle 10.6фильмы бесплатно