Cursa electorală din FR

 

În cea mai mare țară din spațiul post sovietic — Federația Rusă — cursa electorală pentru funcția supremă în stat — președintele țării, ajunge la finiș. Cu siguranță, se poate presupune numele învingătorului acestei curse electorale. Popularitatea actualului președinte — tot el candidatul «independent» — este incontestabilă. Însă...

Însă dacă e să privim în viitorul mai îndepărtat, toți restul candidaților actuali la funcția de președinte al FR reprezintă anume acel segment de conducere a societății, care va determina prioritățile politicii interne și externe a FR peste șase-șapte ani. Pentru toate țările din spațiul post sovietic evoluțiile politice de la Kremlin sînt foarte importante.

 

 

Respectiv, este vizibilă susținerea pe care a primit-o candidatul Xenia Sobceak din partea puterii. În timp ce ea critică actualul președinte și determină în programul său priorități totalmente opuse actualului curs al Kremlinului, aceasta nu întîmpină mari obstacole în eterul posturilor federale de televiziune, iar trecutul tumultos al divei TV trece cumva pe lîngă alegători.

Ca un fel de spărgător de gheață printre obstacolele inventate de el însuși, merge participantul permanent al tuturor curselor electorale din Rusia contemporană, Vladimir Jirinovski. Pînă și cel mai straniu candidat «de stînga» — Suraikin — cutreieră voios Rusia și povestește cu încredere niște utopii în spațiul mediatic rezervat anume lui. Restul candidaților, de asemenea, nu sînt limitați și acționează într-un fel de coridor al bunăvoinței și oportunităților oferite.

Unicul candidat care este torpilat în mod activ și concret din toate direcțiile este Pavel Grudinin. Nu trece nicio zi pentru ca vreun post federal de televiziune să nu difuzeze materiale «compromițătoare» împotriva candidatului PCFR. Este vorba și despre «conturi și imobile peste hotare» și chiar istorii despre felul cum Grudinin «a jefuit colaboratorii propriei sale întreprinderi».

Această campanie împotriva lui Grudinin nu este întîmplătoare. Perspectiva viitorului apropiat de revenire a Rusiei pe calea dezvoltării socialiste și simpatia unei părți considerabile a electoratului față de ideile și programul PCFR trezește nemulțumirea oligarhiei ruse care a încheiat un acord politico-economic cu actualul stăpîn de la Kremlin.

Este clar că Putin, cu toate meritele sale în ceea ce privește consolidarea statalității FR și crearea unui oarecare climat de consens social, nu va revizui «istoriile vechi de creare primară a capitalurilor mari». Însă conștiința de clasă a oligarhiei, indiferent de pactele încheiate, motivează acțiunile și faptele, întîi de toate, cu interesul personal.

Oligarhia, însă, nu a avut și nici nu poate avea interesul de a crea armonie socială. Oligarhia poate arunca printre degete fărîmituri din bogățiile sale, pentru a nu lupta cu mașinăria statului, însă, nu va lucra niciodată în beneficiul societății sub niciun fel de circumstanțe. Oligarhul, mai degrabă-și va evacua capitalul și va fugi din țară. Acumularea bogățiilor imense în baza privatizărilor pe nimic ale bunurilor statului — este ceva firesc pentru realitatea rusă. De aceea, tensiunea ce macină societatea rusă crește continuu, ceea ce oferă un bonus propagandistic important celor ce critică cursul lui Vladimir Putin, inclusiv, opoziției neoliberale pro-occidentale în figura lui Navalinîi și alții.

În acest fel, candidatul puternic din partea PCFR reprezintă o amenințare pentru bogățiile personale ale oligarhilor în viitorul apropiat. Ca și acum o sută de ani, în 1917, Rusia pe interior este pregătită pentru reorganizări socialiste. Mai mult decît atît, aceasta este perspectiva viitorului unui stat imens, în care, contradicțiile anilor 90 au fost scoase de la suprafață dar nu au fost complet eliminate. Inechitatea socială, cursul liberal al guvernului, condițiile complicate pentru desfășurarea afacerilor — toți acești factori amenință stabilitatea și dezvoltarea Federației Ruse. Autoritatea și politica internă flexibilă a actualului președinte, procesele demonstrative și detențiile emise pe numele corupților de rang înalt, mai scad din tensiunea socială, dar nu elimină problemele stringente.

Răspunsurile la aceste provocări actuale se conțin în programul candidatului din partea PCFR. Dar și el însuși, Pavel Grudinin creează impresia unei persoane puternice și demne. În mod decisiv, după ce s-a afirmat în calitate de adevărat gospodar, se va afirma și ca politician. Acest fapt poate determina o anumită perspectivă a evenimentelor pentru următorii șase ani. Perspectiva creșterii popularității și, într-un final, alegerea sa în funcția de președinte al FR.

Anume acest lucru sperie și generează ură. Anume din acest considerent, atitudinea față de restul candidaților este, să spunem așa, ignorant-favorabilă și doar candidatul PCFR, Grudinin, este supus atacurilor și loviturilor fără precedent.