Cernobîlul nu se va sfîrși nicicînd

26 aprilie — aniversarea a 32-a din ziua exploziei la TA de la Cernobîl
 
Cum s-a întîmplat asta?

Pe parcursul a mai mult de trei decenii, despre Cernobîl s-au spus multe. Totuși, ceva a mai rămas nespus, iar ceva din cele ce s-au spus a fost un fals. Dar există fapte care nu pot fi schimbate.

Explozia s-a produs în timpul nopții. Primii la locul tragediei au venit pompierii, cîteva echipe – în total 31 de oameni. Chiar și aflînd ce fel de incendiu au fost chemați să stingă, ei au continuat să-și facă datoria. Doi dintre acești pompieri au murit pe parcursul următoarelor 24 de ore, iar ceilalți – pe parcursul următoarelor cîteva săptămîni.

Conform unor date, în momentul exploziei la Pripeati locuiau 43 mii de oameni, în alte cazuri e numită cifra de 50 de mii. Cînd oamenii s-au trezit dimineața, nivelul radiației depășea norma de 15 mii de ori, iar spre seară – de acum de 600 mii de ori. Despre acest lucru vorbesc martorii.

Stingerea substanței reactive incandescente a durat cîteva zile de-a rîndul. În acest scop au fost puse în funcțiune mai multe helicoptere, de pe care se aruncau în jos saci cu nisip și, pentru a neutraliza radiația, cu acid boric. Riscîndu-și sănătatea și viața, curajoșii piloți au săvîrșit 410 zboruri. În timpul lor, fonul deasupra reactorului depășea de 9 ori doza mortală.

După aceea a început construcția sarcofagului. Din luna iunie pînă în noiembrie, 1986, mai mult de 10 mii de oameni au zidit o construcție protectoare. În timpul acesta, fiecare din ei era expus la o doză periculoasă de radiație radioactivă. Construcția cu care a fost acoperit reactorul 4 a fost planificată să reziste pe parcursul a 20-30 de ani.

De acum în anul 2007 a fost abordată problema edificării unui nou sarcofag – „Adăpost-2”, care trebuia să fie definitivată în anul 2012. În acea vreme, suprafața totală a crăpăturilor apărute în construcția sarcofagului „Adăpost-1” alcătuia o mie de metri pătrați. Dar, din cauza dificultăților financiare, Ucraina a reușit să „ambaleze” vechiul sarcofag în „Adăpost-2” doar în noiembrie, 2016.  

Genele radiației în timp

La lichidarea consecințelor catastrofei au participat 3550 de locuitori ai Moldovei de pe ambele maluri ale Nistrului: medici, ingineri, militari – oameni cu multe specialități au lucrat în zona afectată, riscîndu-și nu doar sănătatea, ci, după cum s-a dovedit ulterior, și viața.

Mai mult de două mii din ei de acum au devenit invalizi, mai mult de 700 de lichidatori au decedat în urma diferitelor boli pe care le-au căpătat în timpul lichidării consecințelor avariei. Mai mult de 1750 de copii ai „cernobîlenilor”, într-o măsură mai mare sau mai mică, au moștenit de la părinți boli grave, iar boala doar nu totdeauna se manifestă imediat. „Genele radiației” mai pot călători mult prin timp.

Artistul plastic moldovean Serghei Sulin e unul din cei căruia i-a fost sortit să devină lichidator al consecințelor avariei de la Centrala Atomică din Cernobîl. La vîrsta de 28 de ani, el a fost numit comandant al unui pluton din compania de cercetare chimică radioactivă. Asta s-a întîmplat în luna mai a anului 1987. Din momentul exploziei, atunci trecuse doar un an. Serghei s-a aflat în această zonă doar o lună, dar această lună i-a schimbat viața.

El își amintește că, pe parcursul acelei luni de aflare la Cernobîl, el a fost supus la o doză de raduiație de 10 bari. Cel puțin, așa e notat în livretul lui militar. Dar trebuie să ținem cont de faptul că în această zonă lucrau atunci mii de oameni și, deci, nu era deloc simplu să duci evidența dozei de radiație a fiecăruia din acești oameni. În realitate, aceste doze nu erau cunoscute. Așa că la Cernobîl au plecat oameni tineri și sănătoși, iar de acolo ei s-au întors pe la casele lor de acum bolnavi.

E de menționat că mulți tineri au devenit lichidatori în mod conștient, dîndu-și seama cît este de important ca fonul radioactiv de la Cernobîl să fie micșorat, pentru ca razele mortale să nu se împrăștie prin întreaga lume. Unde e respectul față de acești oameni în Moldova? Unde e aprecierea meritată a faptei lor eroice? De regulă, despre lichidatorii de la Cernobîl se obișnuiește să ne amintim doar la 26 aprilie, iar în celelalte zile  fapta lor eroică este dată uitării.

Umbrele Cernobîlului

După destrămarea Uniunii Sovietice, moștenirea radioativă a devenit, în temei, povara Ucrainei. Dar Cernobîlul este o tragedie nu doar ucraineană, consecințele ei nu au hotare geografice și nici simpatii politice. Consecințele avariei de la Cernobîl se simt pînă acum în diferite țări. Dar aceste consecințe s-ar fi putut să fie cu mult mai mari, dacă nu ar fi existat fapta eroică, altfel spus, sacrificiul lichidatorilor.

Conform investigațiilor efectuate de Greenpeace, pînă acum sunt contaminate de radiație teritorii în care trăiesc pînă la 5 milioane de oameni: 2,3 milioane – în Ucraina, 1,1 milion – în Bielorusia, 1,6 milioane – în Rusia.

Circa 70 la sută din erupția de radiație s-a sedimentat pe teritoriul Bielorusiei, aducînd acestei țări un prejudiciu de 235 miliarde de dolari – 32 de bugete anuale ale Bielorusiei conform anului 1986. În aspect uman, asta înseamnă că au avut de suferit 2 milioane de oameni. De pe harta Bielorusiei au dispărut 500 de localități.

În Moldova nu avem teritorii care să fie considerate inutilizabile din cauza afectării radioactive. În schimb, sunt oameni care în acele zile de aprilie au fost afectați de doze mari de radiație. Radiația i-a afectat pe toți cei cu vîrsta de peste 30 de ani și pe mulți din cei care s-au născut după catastrofa de la Cernobîl. Și noi trebuie să ținem minte această tragedie nu doar pentru că ea ne-ai pricinuit durere și suferințe, ci și pentru ca pe viitor să nu mai admitem producerea unor asemenea catastrofe. Noi purtăm răspundere pentru viitoarele noastre generații.

Continuarea istoriei

Dar tocmai responsabilitatea e ceea ce-i lipsește omenirii. În 30 de țări, în prezent funcționează circa 400 de termocentrale atomice și se construiesc altele noi. În fiecare an, cantitatea deșeurilor radioactive crește cu 12 mii de tone. Multe țări, bunăoară, Germania și Lituania, nu pot „să-și ia rămas bun” de la părțile demontate ale stațiilor atomice și nici de la substanța radioactivă. Pe planeta Pămînt pur și simplu nu există loc pentru acestea.

Iar între timp, ecologiștii și activiștii civici ucraineni bat clopotele. Ei încearcă să comunice lumii că Cernobîlul riscă să devină un poligon unde vor fi transportate toate deșeurile radioactive din întreaga Europă. În sursele oficiale nu există nici o informație cu privire la construirea unui depozit pentru deșeuri radioactive. În schimb, entuziaștii au reușit să facă despre asta filme documentare, prin care își argumentează îngrijorarea prin argumente și fapte concrete. Conform informației pe care o prezintă ei, teritoriul depozitului planificat la Pripeati va fi de 45 de hectare, iar termenul de dare în exploatare a acestuia este anul 2019. Durata aproximativă de exploatare a depozitului constituie 100 de ani. Este important și altceva: se presupune că acest depozit va fi pe pămînt și că deșeurile ucigătoare vor fi păstrate în capacități speciale. În acest teritoriu va fi construită și o uzină de prelucrare a deșeurilor. Să fie adevărat? Dacă de bună seamă va fi așa, de ce autoritățile ucrainene nu avertizează că planifică să facă pe teritoriul țării lor un experiment care, prin pericolul pe care-l prezintă, poate fi comparat cu apocalipsa? Iar dacă nu e așa, de ce nu dezmint respectiva informație?

Pămîntul din zona Cernobîlului se va curăța de radiație pa parcursul a sute de ani, poate chiar și timp de o mie de ani. Dar acum aici revin animalele, ba chiar și unii oameni. În aceste locuri vin și amatorii de odihnă în condiții extreme. Natura e capabilă să se autopurifice, dar, se vede, în cazul dat, la un rezultat pozitiv ea va putea ajunge doar atunci cînd de pe Pămînt va fi îndepărtat acest element de prisos – omul…

Ana Vetrovaскачать dle 10.6фильмы бесплатно