Pseudodemocrația — din antichitate pînă în zilele noastre
РУС. MOLD.
» » Pseudodemocrația — din antichitate pînă în zilele noastre

Pseudodemocrația — din antichitate pînă în zilele noastre

1-06-2018, 13:34
Viziuni: 27
  
Versiunea de tipar   
Pseudodemocrația — din antichitate pînă în zilele noastreIstoricul din Roma antică, Apian, despre… actuala Moldovă
 
Ciudățeniile actualului sistem de «valori» liberal-demoratice statornicit în mediul oficial din Republica Moldova sînt evidente. Acest fapt îl ilustrează chiar și un singur exemplu: schow-ul electoral din 20 mai, care, după cum știm, a fost unul de eșec pentru toți participanții la el.

Poporul n-a dorit să participe la acest schow. La urnele de vot s-au prezentat doar aproximativ o treime din numărul total de alegători. Iar ceilalți? Unde-s, care este opinia lor despre aceste alegeri, în ce cred ei? Altfel spus, pare-se, celelalte două treimi de alegători nu au încredere în acest «sport electoral», de aceea au găsit de cuviință că nu face să piardă timpul pentru a merge la secțiile de votare, preferînd să se ocupe de problemele lor personale.

Pe lîngă asta, multă zarvă a făcut la Chișinău și acea paradă a cetățenilor netradiționali și a reprezentanților corpului diplomatic de la Chișinău, care au venit să se alăture lor. De acum a cîta oară ne este prezentat în țară acest «schow stradal democratic»! Și, luați aminte, aproximativ în același anotimp al anului (care, calendaristic, coincide cu perioada de depunere a cererilor pentru granturi și tot felul de fonduri europene), «netradiționalii», cu permisiunea autorităților noastre, ies la respectiva paradă. Cei ce sînt indignați de această obrăznicie, încearcă să le taie calea. Dar poliția îi oprește pe acești oameni indignați și-i împinge la o parte, deoarece ea este obligată să-i apere pe reprezentanții corpului diplomatic, în marea lor majoritate aceștia fiind solidari cu «netradiționalii».

Ciocnirile se produc în mod regulat, adică de fiecare dată cînd are loc acest eveniment. Totodată, trebuie să menționăm că, pe an ce trece, gradul de încordare al încăierărilor se intensifică. Dar crește și suma granturilor oferite Moldovei pentru dezvoltarea formelor «netradiționale» de afirmare a «valorilor democratice».

Faptul că, odată și odată, acest schow al desfrînării se poate transforma într-un cîmp de luptă și că atunci jertfele și priveliștile dezgustătoare ale dezordinilor stradale vor deveni pur și simplu încă un tablou pentru mijloacele de informare în masă mondiale nu-l îngrijorează pe nimeni din cei care astăzi dețin conducerea Moldovei. Democrația de sub umbrela clanurilor oligarhice este una specifică. Dar dacă dumneavoastră credeți că asta e o realizare fantastică a ultimilor zece ani din viața noastră, greșiți amarnic!

* * *
Încă la începutul statornicirii institutelor democratice, adică în epoca antică, în timpurile republicii romane, ciudățeniile democrației ajungeau la limite de neînchipuit. Da, e ceva extrem de curios. Secolele sînt diferite, au rămas cu zecile în urmă, totuși, și procesele de atunci, și cele de acum au aceeași rădăcină. Și cauzele acestui fapt, după cum declară în cunoștință de cauză istoricul roman Apian în scrierile sale, «sînt dezbinările reciproce în ceea ce privește legislația, anularea creanțelor, împărțirea pămînturilor publice și alegerea magistraților».

Nu-i așa că aceste cauze ca și cum sînt indicate nu de un personaj antic și nu se referă la timpul în care a trăit acesta, ci de careva dintre actualii noștri analiști politici, pe care acum îi avem într-un mare număr?! Ce-i drept, dacă numele lui Apian a fost capabil să traverseze secole și să ajungă cunoscut și în zilele noastre, numele analiștilor noștri vor fi date uitării imediat ce la noi se va schimba conjunctura politică. Și aici, fără să vrei, te pomenești cuprins de banalul gînd că multe dintre toate cele pe care le trăim noi astăzi s-au întîmplat și pînă la noi.

Îl citesc pe acest antic roman Apian și parcă văd ceea ce se întîmplă astăzi în țara noastră: «Tot timpul, cu excepția unor mici intervale de timp, domnea o sfidătoare obrăznicie, o infamantă nesocotire a legii și a dreptului. Răul creștea tot mai mult și mai mult; se săvîrșeau atentate fățișe asupra organizării de stat existente».

Cine poate spune că asta nu e despre noi, cei de astăzi? Bazîndu-ne pe analiza făcută de Apian, putem presupune care va fi dinamica revărsării nestăvilite a așa-numitei democrații liberale: «În multe locuri au început să se formeze guverne oligarhice în frunte cu conducători de partide (un exemplu din timpul nostru — vînzoleala cu alegerile/numirile primarilor la Chișinău și la Bălți — nota aut.) și, imediat ce un partid reușea să pună stăpînire pe Roma, alt partid începea lupta — în vorbe, împotriva răzvrătiților, iar în fapt — împotriva patriei».

Păcat că actualii conducători cu apucături de șarlatan ai Moldovei nu-l citesc pe Apian! Ei, de fapt, nu citesc nimic, ei doar numără ce i-a revenit fiecăruia din chimirul bugetului de stat. După cum spune despre asta Apian: «Și toate acestea sînt capabile să-l uimească pe oricine dorește să urmărească nemărginita veleitate a oamenilor, îngrozitoarea lor sete de putere, nesecata insistență, numeroasele și diferitele nenorociri pe care le aduc».

* * *
Și încă o observație importantă: în timpul «colloseum-ului» din Roma antică — circul cu denumirea «democrație», — la fel ca și în timpurile noastre tulburi, la baza tuturor dezordinilor se aflau relațiile de proprietate asupra principalelor mijloace de producere (curat marxism!). Altfel spus, contradicțiile generate de sistemul de relații economice creau premise pentru o profundă criză politică.

Principalul mijloc de producere în perioada Romei antice era pămîntul. Atîta timp cît pămîntul era lucrat de agricultorii liberi, — cetățeni ai Republicii, — în țară exista o careva ordine. Dar imediat cum cea mai mare parte a pămînturilor a fost capturată de oligarhi, care la lucrarea acestui pămînt au început să folosească pe larg munca robilor, situația s-a schimbat brusc.

După cum ne istorisește același Apian, «Bogații (oligarhii — nota aut.), punînd mîna pe cea mai mare parte a pămînturilor, cu timpul au căpătat încrederea că nimeni niciodată nu va pretinde să le ia înapoi. O parte din loturile mici ale săracilor, situate alături, ei le cumpărau cu consimțămîntul acestora, iar altă parte o luau în mod forțat. În felul acesta, oamenii bogați au început să cultive întinderi mari de pămînt pe șesuri, și nu doar loturile care intrau în teritoriul moșiilor lor. În acest scop, ei îi foloseau pe robii cumpărați ca forță de muncă pentru lucrările în cîmp, dar și ca păstori de turme. Pe lîngă asta, sclavii le aduceau bogaților foloase și de altă natură: fiind eliberați de serviciul militar, aceștia puteau avea familie și naște copii, ulterior acești copii devenind și ei tot robi ai celor bogați. Astfel, numărul sclavilor din țară se creștea, iar odată cu asta, se mărea și avuția celor bogați. Numărul italicilor liberi, din contra, se micșora și ei își pierdeau energia socială, deoarece îi apăsa sărăcia, impozitele și serviciul militar… Poporul se uita cu nemulțumire la toate acestea… Peste tot se auzeau vaiete și indignări».

Iată cum stau lucrurile în Roma antică — cea republicană și încă cea democratică. După asta au venit vremuri și mai grele. Mai întîi — dictatura conducătorilor de oștiri. După aceea războiul lui Cezar și Pompei. Prăbușirea Republicii și instaurarea puterii imperiale. Anume în această perioadă a avut loc răscoala lui Spartac. Și de acum după asta — venirea la putere a unor perverși fățiși și a unor sadiști de tipul lui Caligula și Nero.

Pînă la urmă, Roma antică s-a prăbușit, cum s-ar exprima astăzi actualii analiști, ca rezultat al năvalei migranților din adîncurile Asiei. Și nu avea cine să apere «cuceririle democrației și civilizației» Romei. Poporul a căzut într-o apatie totală și «se uita cu nemulțumire la toate acestea».

* * *
…Și astăzi, poporul nostru, delicat vorbind, se uită cu nemulțumire la ceea ce se întîmplă în Moldova. Dar și Apian, cu multe secole în urmă, vorbea despre pierderea energiei sociale de către acea parte a populației, care, de fapt, trebuie să asigure cu participarea sa procesul democrației elective și al schimbării celor de la putere.

Pierderea de către cea mai mare parte a populației din Moldova de astăzi a energiei necesare pentru a acționa și a motivației de a participa la viața social-politică este absolut evidentă. Cum de s-a ajuns la respectiva stare de lucruri, care sînt cauzele? Jocurile viclene ale clanurilor oligarhice, nesfîrșitele discuții despre vectorul de dezvoltare al țării, imitarea procesului de negocieri în reglementarea diferendului transnistrean… Dacă toate acestea ar fi durat o zi-două… Dar ele durează ani și ani de-a rîndul!

Istoria cunoaște multe exemple cînd apatia și pierderea energiei de a acționa de către cetățenii unor țări sau orașe i-au adus pînă la starea de sclavi. E un paradox, dar și un fapt: pe de o parte — vedem respectarea formală foarte minuțioasă a formei liberal-democratice de schimbare a puterii, pe de altă parte — întoarcerea la formele primitive de relații sociale, acestea fiind nici măcar cele feudale, ci mai degrabă sclavagiste. Ceea ce este un rezultat al uneltirilor pseudodemocratice ale grupărilor oligarhice, descrise amănunțit încă de Apian.

Printre altele, lucrarea acestui istoric din Roma Antică, pe care mi-am permis să-l citez, se numește «Războaie civile». Nu dea Domnul să ajungem și noi la un asemenea război! Dar, pentru ca un asemenea lucru trist să nu ni se înîmple, trebuie doar să aruncăm din noi starea de sclav și să ne scuturăm de apatia ce ne-a cuprins. Nu e ușor, însă doar așa putem reuși să ieșim la lumină din întunericul în care trăim acum. Să-l citim pe Apian!

Mihail Lupașcoскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: