Absenteismul este obligatoriu?

La Găgăuzia se fac auzite îndemnuri pentru boicotarea alegerilor parlamentare din toamnă

Planurile comitetului organizațional sînt enorme. Printre acestea se numără lucrul în localități și desfășurarea ședințelor cu cetățenii, organizarea ședințelor în deplasare ale comitetului și chiar editarea propriului ziar. Însuși Leonid Dobrov s-a dresat, deja, cu un îndemn pentru conducerea autonomiei și Adunării Populare.


Legislatorii găgăuzi nu s-au «lăsat pradă» și au decis ca înainte să vorbească despre boicot, să se mai adreseze o dată Parlamentului Republicii Moldova cu solicitarea de a aloca pentru Găgăuzia o cotă parlamentară de cinci mandate. La ora actuala, aceasta este principala piatră de poticnire între autonomie și puterea centrală.

Cele cinci locuri au fost promise găgăuzilor de către Igor Dodon în timpul campaniei electorale pentru prezidențiale, cînd se perinda prin UTA cu flecăreli: «Eu sînt de-al vostru, găgăuz, am o jachetă găgăuză națională!». Trucul a reușit, electoratul a crezut și Dodon a reușit să obțină 98 la sută din voturile alegătorilor din Găgăuzia.

Ulterior, așa cum obișnuiește, a lăsat de izbeliște naivii oameni. În timpul discuțiilor pe marginea proiectului noului sistem electoral, el vorbea despre o cotă de doar trei mandate. În consecință, Găgăuzia a primit două. Deși, după numărul alegătorilor, ar fi putut pretinde la mai mult.

Cu alte cuvinte, APG a decis să mai ofere Chișinăului o șansă. Și dacă acolo din nou vor primi refuz, să purceadă la «ultima și decisivă». Poate fi. Pentru că trezește dubii faptul că cei de la guvernare vor accepta să cedeze în fața găgăuzilor. Cu atît mai mult că circumscripțiile electorale au fost deja determinate și nimeni nu le va recroi în perioada în care a mai rămas pînă la alegeri.

Așa că trucul legiuitorilor locali oferă, cu siguranță, cel mai ieftin populism. Mai ales dacă e să luăm în calcul pe cine reprezintă, la ora actuală, deputații din APG. Iar ei îl reprezintă pe Plahotniuc și doar pe Plahotniuc. Unii din perspectiva apartenenței partinice, alții — din perspectiva ne cumsecădeniei propriei persoane.


În al doilea rînd, caracterul declarativ al autonomiei. Actuala conducere de la Chișinău nu pune nicio valoare pe Legea cu privire la statutul special al Găgăuziei și face în regiune ceea ce vrea, supunîndu-și gestionarea de acolo cum îi convine. O atare stare de lucruri, fără îndoială, ofensează găgăuzii și ei sînt gata, prin intermediul boicotului, să atragă atenția comunității internaționale față de problemele autonomiei.

Ce să mai vorbim, ambele stimulente sînt serioase. Atunci cînd iești tras pe sfoară, îți dorești mai repede să scapi de cei care fac acest lucru și de șarlatani. Dar oare trebuie de făcut acest lucru prin intermediul boicotului?

Alegerile locale care s-au desfășurat, recent, la Chișinău și la Bălți, au demonstrat clar tendința oamenilor care vor să scape de actuala guvernare și nu mai cred tandemului Plahotniuc-Dodon.


În afară de Dudoglo, democrații mai au alți doi potențiali candidați puternici. Este vorba despre deputații PDM, Cornel Dudnic și Demian Caraseni. Cît de straniu nu ar fi, ei au șanse să obțină succes. Așa că boicotarea alegerilor doar va consolida poziția guvernării. Pentru că candidații lor nu intenționează să boicoteze nimic și vor participa în campania electorală indiferent de situație.

Respectiv, poate nu ar fi acum cazul de a înainta cerințe irealizabile și a colecta bonusuri politice. Poate ar fi mai bine de pus întrebarea: cine are nevoie de boicotarea alegerilor parlamentare în Găgăuzia? Iar în calitate de informație pentru meditație, de conștientizat două fapte: oare de ce Nicolai Dudoglo a promis să discute cu părtașii săi ideea boicotării alegerilor parlamentare și oare de ce inițiatorul boicotului, Leonid Dobrov, vizitează biroul președintelui democrat al APG (!) Vladimir Cîsa, unde se discută despre cum să-l facă pe liderul «Noua Găgăuzie» (!), Dudoglo, candidat din partea circumscripției uninominale.

Unde mai pui că mai sînt și aliații credincioși ai democraților — socialiștii. Chiar dacă, astăzi, ei și-au pierdut pozițiile în Găgăuzia, prin eforturile pseudo-președintelui mincinos Dodon, bașcanului Irina Vlah, liderul socialiștilor din Vulcănești, Roman Tiutin, care se ascunde de justiție, precum și alții ca ei, doar nu vor boicota alegerile.

Și chiar dacă nu toți cred în corectitudinea alegerilor, votul fiecăruia este important. Pentru că boicotul — în realitățile existente — înseamnă susținerea indirectă a juntei de la guvernare.

Ivan Lecarevскачать dle 10.6фильмы бесплатно