Jocuri de-a parcul industrial

Parcul industrial de la Comrat a fost deschis în anul 2015. În cadrul lui urmau să fie amplasate 50 de întreprinderi cu două mii și jumătate de locuri de muncă. La momentul deschiderii acestuia, zece agenți economici și-au declarat disponibilitatea de a investi în realizarea proiectului, în total, 1 miliard 800 milioane de lei. În mod real însă, pînă astăzi, în scopul dezvoltării parcului nu s-a întreprins nimic.

În schimb, au apărut o mulțime de întrebări. Bunăoară, cum de s-a planificat ca respectivul parc să fie situat în cîmp deschis, pe terenuri agricole, unde, clar lucru pentru toți, nici urmă de infrastructură — adică, nici pomeneală de gazificare, energie electrică, alimentare cu apă?! Pentru cine a fost avantajoasă anume această variantă? Și cui era necesar atunci să-i fie date promisiuni absolut irealizabile? Doar e suficient să arunci o privire spre Taraclia învecinată și să vezi parcul industrial de acolo. Printre altele, acest parc din Taraclia este amplasat pe pămînturi anume cu destinație industrială, spre care de acum erau trase o linie electrică de tensiune înaltă și o conductă de gaze de înaltă presiune. Însă chiar și în aceste condiții, acest parc este inactiv, deocamdată, aici nimeni n-a deschis nici o întreprindere.

Însăși ideea deschiderii unor parcuri industriale în Găgăuzia este lipsită de logică elementară. La ce bun i-ar trebui ele autonomiei în situația cînd la Vulcănești există Zona Economică Liberă și, de la 1998 încoace, aici au fost atrase investiții în sumă de 15, 4 milioane de dolari, fiind create și mai mult de 400 locuri de muncă?

Oare nu cumva în toate aceste jocuri de-a parcul industrial este implicată acea candidată la funcția de bașcan care, în ajunul alegerilor, a promis alegătorilor săi că, pînă în 2017, va crea în Găgăuzia 2000 de locuri de muncă, va deschide 11 întreprinderi cu tehnologii de ultimă oră, la Moscova — o Cameră de Comerț a Găgăuziei și în general va mai face multe minuni economice. Dar, pînă la ziua de astăzi, toate acestea rămîn a fi doar promisiuni goale.

Pare-se, bănuielile noastre nu sunt lipsite de temei. Dar, în ceea ce privește parcul industrial de la Comrat, în fața bașcanului există un obstacol: acest parc se află la balanța primăriei. În această situație, chiar și pentru Irina Vlah e destul de complicat să ajungă la o înțelegere cu Consiliul municipal. De aceea Comitetul Executiv de două ori a venit la primăria din Comrat cu inițiativa ca ea să-i transmită cu drept de folosință sau în arendă lotul de pămînt pe care trebuia să fie amplasat parcul agricol. Comitetul Executiv și-a argumentat respectiva propunere prin faptul că orașul nu dispune de finanțe, iar el, Comitetul Executiv adică, îl va ajuta în ceea ce privește finanțarea și investițiile. În acest context, se iscă rezonabila întrebare: și ce oare îl împiedică pe Comitetul Executiv să investească cele 15 milioane de lei necesare pentru dezvoltarea parcului industrial, fără a manifesta niște intenții suspecte și fără a aplica șantajul?

Dacă e să ne gîndim, de bună seamă pare suspect că, în cazul dat, Comitetul Executiv al Găgăuziei n-a spus nici un cuvînt în ceea ce privește legalitatea pretențiilor sale, la fel nici despre obiectele pe care intenționează să le situeze în teritoriul parcului industrial, nici despre problemele legate de ecologie, nici despre căile de acces pentru transport, nici despre multe altele.

Examinarea oficială a «doleanței» Comitetului Executiv a avut loc săptămîna trecută, în ziua de 3 februarie. Și de data asta afacerea a fost prezentată în ademenitorul ambalaj al luptei pentru interesele Găgăuziei, în plus, adăugîndu-se și perspectiva finanțării imediate a proiectului. Printre altele, finanțare din bugetul autonomiei, adică, posibilă doar cu bunăvoia Irinei Vlah. Dar, nefiind siguri că asta va fi suficient pentru a-i convinge pe consilierii municipali, doamna bașcan, precum spun consilierii, i-a contactat telefonic înainte de începerea ședinței și i-a rugat să susțină ideea transmiterii parcului din Comrat în administrarea Comitetului Executiv. Pînă la asta, pe lîngă consiliul municipal s-a lingușit din toate puterile și prim-vicele șefului Găgăuziei, Vadim Ceban.

Dacă treaba ar fi mers așa cum se dorea, mai departe lucrurile s-ar fi desfășurat după cunoscutul scenariu: biruri («otcaturi») la tenderele pentru construirea infrastructurii (la Direcția Construcții Irina Vlah îl are pe omul său, — deocamdată, nu-l vom numi, — care se ocupă anume de organizarea tenderelor și, deci, el va găsi firmele necesare), transmiterea ei, totodată, și a capacităților industriale «oamenilor noștri», care, urmînd indicațiile date de însăși Irina Vlah, vor «manevra» toată activitatea de aici. Iar cine va dori să desfășoare o activitate industrială în teritoriul parcului, dintîi să vină aici cu «otcatul» în buzunar.

Din altă categorie de investitori vor face parte tot «oameni de-ai noștri», cu firme înregistrate undeva în zonele offchore. Acestora, fără ca ei să plătească vreo lețcaie, le va fi pusă la dispoziție (mai corect, nu la dispoziția lor, ci la a doamnei bașcan) infrastructura gata, clădiri și localuri. Iar pentru toate acestea, prin intermediul bugetului, vor plăti locuitorii Găgăuziei. Aceștia vor fi banii pe care «darnicul» Comitet Executiv al autonomiei intenționa să-i investească în dezvoltarea parcului industrial.

Dar, pînă la urmă, trucul a eșuat. Chiar dacă, așa cum se zvonește, pe unii consilieri municipali simpatizanți ai doamnei bașcan i-au adus acasă cu taxiul (!), exact la ora începerii ședinței, tocmai de la Truskaveț, unde ei își întremau sănătatea. Din cei 25 de consilieri prezenți la ședință, «pentru» au votat treisprezece, doi s-au abținut să voteze, iar ceilalți s-au pronunțat «contra». Ca lotul respectiv de pămînt să fie transmis Comitetului Executiv, mai era nevoie de un vot «pentru»…

După acest eșec, autoritățile Găgăuziei au hotărît să transmită pentru realizare proiectul parcului cu pricina orașului Ciadîr-Lunga. Vai, ce «noroc» pică pe capul locuitorilor de acolo!