Un tam-tam nemaivăzut: guvernarea majorează salariile bugetarilor de la 20 pînă la 90 la sută, începînd cu 1 decembrie! Acesta este unul dintre cei Ași cu care va merge această guvernare în alegerile din 24 februarie.
Cu toții fac gălăgie: democrații și slugarnicii lor (pardon — părtașii), chiar și cei care nu au nici cea mai mică imaginație despre existența economică a remunerării muncii și sursele acesteia, despre factorii care formează dinamica acestui indicator, de asemenea, despre consecințele gestionării stîngace a acestora. Fac gălăgie și deputații majorității, dar și agitatorii Partidului Democrat, analiștii angajați a căror onorarii nu au nimic în comun cu remunerarea muncii, și tehnologii politici din PDM pentru care Așii de joc reprezintă unicele instrumente pe care le-au asimilat.
S-ar părea că această mișcare nu poate fi învinsă. Păi cine cu mintea lucidă se va pronunța împotriva majorării salariilor bugetarilor. Nimeni! Demult trebuia, acest lucru este absolut necesar. Bugetarii se vor bucura, deficitul de cadre în educație și medicină va fi lichidat imediat, pentru locurile vacante se vor forma rînduri...
Noi, însă, nu jucăm cărți cu oameni necunoscuți, unde nu este clar — ai în față un jucător onest sau un escroc. Iar în cazul dat, noi avem de a face cu guvernarea noastră, a cărei caracter escroc îl cunoaștem și a fost confirmat, în repetate rînduri, pe parcursul ultimilor ani.
Să privim lucrurile din perspectivă reală, nu publicitară. Să încercăm să vedem ce ni se propune la modul real și dacă va avea reflecție reală asupra bunăstării bugetarilor și altor «salariați».
* * *
Pentru început, să lăsăm la o parte declarațiile triumfătoare ale juriștilor democrați și funcționarilor de partid ai PDM și să-l ascultăm pe ministrul Finanțelor din cadrul «guvernului democrat».
Citată din știrea Point. md: «El a recunoscut că nu creșterea economică a statului stă la baza reformei salariale. Potrivit lui, veniturile la buget cresc mai repede decît economia. Spre exemplu, creșterea veniturilor (la buget) de pe urma impozitelor a constituit 20 %».
Pe același portal, «expertul» Viorel Gîrbu îl repetă pe ministru. Potrivit «expertului», «creșterea economică de 4,5 % nu este atît de mare pentru a genera creșterea salariilor».
Dacă e să avem în vedere faptul că impozitele sînt parte componentă, ce formează PIB, apar motive serioase să considerăm că restul componentelor economiei nu au adăugat nimic la PIB. Petru juriștii și agitatorii PDM, cele menționate mai sus sînt flecăreală și plictiseală. Iar pentru bugetari — efectul real al As-ului.
Să explic. Pe acești bani suplimentari economia nu propune nimic. Ceea ce înseamnă că acești bani suplimentari, din ce în ce mai mult, capătă caracter de hîrtii fără valoare, deoarece ei nu sînt asigurați de produceri materiale, respectiv, inflația este inevitabilă. La aceste salarii suplimentare vor reveni și impozite suplimentare. Care vor ajunge în buget. Filip va indica lui Armașu să mai majoreze salariile. Fără creșterea asigurărilor acestor bani, aceasta este doar o piramidă — mult prea trista MMM de factura guvernului «democrat».
* * *
Iar acum, pur din interes, să comparăm două perioade similare după durată: 2005- 2009 (comuniștii la guvernare) și 2013- 2017 (actualul regim la guvernare). În primul caz, salariile în sectorul bugetar au crescut de 2,5 ori, iar prețurile au crescut cu 60 % (mărfurile alimentare — 50 %). În al doilea caz «democrat», salariile în sectorul bugetar au crescut cu doar 50 %, iar prețurile la produsele alimentare — cu 45 la sută și, în general, prețurile de consum au crescut cu 37 %. Nu poți inventa nimic la acest capitol, așa arată statistica.
Și cît de dulce mai cîntau la alegerile din 2014! Oare vom aplauda din nou acestor arii false cu buletinele noastre de vot?
Creșterea bugetului — este bine, însă, aproape toată această creștere a fost planificată și distribuită. Unde mai pui că bugetul este planificat cu tot cu deficit. Este adevărat că în acest buget sînt planificate veniturile de la acei bani pe care actuala guvernare nu-i mai primeşte, adică, deficitul este greu de menținut la valoarea prestabilită. Deci, majorarea salarială pentru bugetari poate fi operată doar fie dacă se reduc alte cheltuieli bugetare necesare — adică a opri dezvoltarea care și așa frînează; or, se majorează rata deficitului bugetar, iar acest lucru impune riscul inflației. Ambele variante sînt sub controlul «dirijorului din afară» — FMI, care mai oferă încă niște bănuți autorităților. Guvernul se preface că va face față, iar FMI, atît timp cît nu există proiectul bugetului, se preface că nu are motive să-și sisteze programul cu acest Guvern. Iată de ce pînă acum, cu încălcarea tuturor legilor referitoare la procesul bugetar, proiectul bugetului nu a apărut încă în Parlament. Guvernul și FMI se joacă de-a va-ți ascunselea.
Avînd limite la capitolul inflație, stabilite de gestionarea externă a FMI, fără o creștere economică reală, Guvernul, fie că nu va face față acestor limite și toată creșterea salarială va fi mîncată de creșterea prețurilor, or, «va pune în funcţiune» Banca Națională a Moldovei pentru controlul și oprimarea masei valutare. Acest lucru se întîmplă deja de pe acum, însă, va fi și mai drastic. Condițiile de eliberare a creditelor pentru economie se vor înăspri, volumul creditării economiei va continua să scadă, iar în condițiile reducerii catastrofale a investițiilor, dezvoltarea se va opri dacă nu chiar va degrada.
* * *
Iată ce costa tam-tam-ul propagandist referitor la majorarea salariilor, iată care sînt riscurile abordării neprofesioniste a instrumentelor economice. Sînt acțiuni după principiul: «Principalul e cucurigul, dar a răsări soarele sau nu — nu ne pasă». Pentru condițiile noastre, asta se transformă în principiul actualei guvernări: «A menține puterea cu orice preț, chiar și cu prețul minciunii societății, chiar și cu prețul opririi dezvoltării țării».
Comuniștii nu și-au permis, niciodată, o asemenea minciună. Datele statistice prezentate mai sus confirmă elocvent această afirmație.
Da, creșterea veniturilor populației, creșterea cererii publice — sînt condiții necesare pentru dezvoltarea economică.
Dar nu pot ajunge în același punct două linii paralele: respectarea oarbă a indicațiilor FMI și interesele dezvoltării naționale. Și aici nu se mai pune problema gradului inflației pe care-l avem. Sarcina este următoarea: populația trebuie să aibă posibilitatea să răspundă inflației cu veniturile de care dispune, iar creșterea acestor venituri trebuie să fie mai mare comparativ cu inflația. Comuniștii acționau anume așa: interesele dezvoltării naționale — pe primul loc, iar recomandările a tot felul de FMI se pot bucura de atenție doar în măsura în care nu prejudiciază pe primele.
Așa că, vom striga «ura» sau scuturăm mincinoșii să le sară As-ul marcat?
OLEG REIDMAN,
deputat în Parlament din partea PCRM, expert recunoscut în economieскачать dle 10.6фильмы бесплатно