Imediat cum liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova a fost arestat, a început o ieşire în masă din rîndurile formaţiunii a unor primari aleşi din partea PLDM. Aleşii
locali, fără a avea vreo înţelegere între ei, se leapădă de şeful lor căzut în dizgraţie şi se împrăştie care şi încotro — ca şi gîndacii de bucătărie la lumină.
Toţi au una
şi aceeaşi explicaţie, uzată pînă la imposibil: într-o clipă, lor li s-au
deschis ochii, astfel că ei au văzut cum sunt, de fapt, conducătorii lor de
partid. Şi ei sunt indignaţi că liderii formaţiunii îl apără (cum se poate una
ca asta?!) pe Vladimir Filat, acuzat de luare de mită şi de maşinaţii bancare
de mari proporţii (aceeaşi exclamaţie).
Se creează
impresia că nişte omuleni verzi, buni la suflet, au venit şi le-au ridicat
pleoapele lăsate peste ochi, aşa încît ei, în sfîrşit, au putut să vadă bine ce
se face în jur. Geografia acestor ai căror ochi deodată au început să vadă e
destul de extinsă — satul Ivancea din raionul Orhei, apoi mai multe sate din
raioanele Ungheni, Şoldăneşti, Ştefan Vodă. Aşa că omulenii verzi au avut mult de lucru,
fiind nevoiţi să cutreiere mai toată Moldova.
Şi cînd te
gîndeşti că nu chiar atît de de mult, doar cu vreun an în urmă, toţi aceşti
primari şi consilieri îşi ieşeau din piele la alegerile locale, îndemnîndu-i în
gura mare pe oameni să-şi dea votul pentru cel mai bun partid de pe întreaga
planetă, adică pentru PLDM, şi pentru şeful acestuia, mai curat decît
cristalul, adică pentru Filat. Ce-i drept, atunci ei ca şi cum nu ştiuau că el
este un hoţ şi un şperţar. Asta o cunoştea doar întreaga populaţie a Republicii
Moldova. Aceşti «motănaşi orbi» ne arătau tuturor unde se află viitorul nostru
luminos. Fiţi de acord, e ceva de groază cînd un orb te arată cu degetul şi
spune despre tine că tu nu vezi lucrurile aşa cum sunt ele.
Dar asta e un fel
de abatere lirică. În realitate, totul e clar ca bună ziua. Aceşti primari s-au
înscris în rîndurile respectivului partid doar în baza principiului «dimineaţa
— bani, seara — fotolii». Ţi-au plătit, ai intrat, nu ţi se mai plăteşte —
pleci. Şi asta pentru că aces t tip de oameni sunt stăpîniţi doar de cinism,
indiferenţă şi lăcomie de cîştig. Vorbind în limbajul lozincilor, aşa a fost
creat partidul.
Iar izbindu-l pe şeful de
partid care şi fără asta cade, poţi nu doar să-ţi păstrezi un locşor călduţ,
dar şi să te declari mai că un adevărat revoluţionar. Şi chiar dacă această încercare e mizerabilă,
totuşi, cum spune un proverb chinez, mai bine să fii un clanţ de cocoş, decît
un... dos de bou.
Eugeniu Marian
скачать dle 10.6фильмы бесплатно