Gîndaci la lumină

Imediat cum liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova a fost arestat, a început o ieşire în masă din rîndurile formaţiunii a unor primari aleşi din partea PLDM. Aleşii locali, fără a avea vreo înţelegere între ei, se leapădă de şeful lor căzut în dizgraţie şi se împrăştie care şi încotro — ca şi gîndacii de bucătărie la lumină.

Toţi au una şi aceeaşi explicaţie, uzată pînă la imposibil: într-o clipă, lor li s-au deschis ochii, astfel că ei au văzut cum sunt, de fapt, conducătorii lor de partid. Şi ei sunt indignaţi că liderii formaţiunii îl apără (cum se poate una ca asta?!) pe Vladimir Filat, acuzat de luare de mită şi de maşinaţii bancare de mari proporţii (aceeaşi exclamaţie).

Se creează impresia că nişte omuleni verzi, buni la suflet, au venit şi le-au ridicat pleoapele lăsate peste ochi, aşa încît ei, în sfîrşit, au putut să vadă bine ce se face în jur. Geografia acestor ai căror ochi deodată au început să vadă e destul de extinsă — satul Ivancea din raionul Orhei, apoi mai multe sate din raioanele Ungheni, Şoldăneşti, Ştefan Vodă. Aşa că omulenii verzi au avut mult de lucru, fiind nevoiţi să cutreiere mai toată Moldova.

Şi cînd te gîndeşti că nu chiar atît de de mult, doar cu vreun an în urmă, toţi aceşti primari şi consilieri îşi ieşeau din piele la alegerile locale, îndemnîndu-i în gura mare pe oameni să-şi dea votul pentru cel mai bun partid de pe întreaga planetă, adică pentru PLDM, şi pentru şeful acestuia, mai curat decît cristalul, adică pentru Filat. Ce-i drept, atunci ei ca şi cum nu ştiuau că el este un hoţ şi un şperţar. Asta o cunoştea doar întreaga populaţie a Republicii Moldova. Aceşti «motănaşi orbi» ne arătau tuturor unde se află viitorul nostru luminos. Fiţi de acord, e ceva de groază cînd un orb te arată cu degetul şi spune despre tine că tu nu vezi lucrurile aşa cum sunt ele.

Dar asta e un fel de abatere lirică. În realitate, totul e clar ca bună ziua. Aceşti primari s-au înscris în rîndurile respectivului partid doar în baza principiului «dimineaţa — bani, seara — fotolii». Ţi-au plătit, ai intrat, nu ţi se mai plăteşte — pleci. Şi asta pentru că aces t tip de oameni sunt stăpîniţi doar de cinism, indiferenţă şi lăcomie de cîştig. Vorbind în limbajul lozincilor, aşa a fost creat partidul.

Iar izbindu-l pe şeful de partid care şi fără asta cade, poţi nu doar să-ţi păstrezi un locşor călduţ, dar şi să te declari mai că un adevărat revoluţionar. Şi chiar dacă această încercare e mizerabilă, totuşi, cum spune un proverb chinez, mai bine să fii un clanţ de cocoş, decît un... dos de bou.

Eugeniu Marian