Se ucide sufletul pămîntului
РУС. MOLD.
» » Se ucide sufletul pămîntului

Se ucide sufletul pămîntului

8-12-2019, 10:05
Viziuni: 274
  
Versiunea de tipar   
Se ucide sufletul pămîntuluiÎncă puțină răbdare și pierderi și Moldova nu va mai avea viticultură ca ramură
 
În acest an, prețul produselor agricole au fost considerabil mai mici comparativ cu anul trecut, în ciuda faptului că roada multor culturi a fost mai mică din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Însă cele mai mari pierderi le-au suportat viticultorii Moldovei. Ei s-au văzut nevoiți să-și vîndă marfa la un preț de două ori mai mic decît prețul de producere. Acest an a fost apogeul indignării lor. Și întrebarea, pe care mai degrabă și-o adresează tot lor, decît altora: îi trebuie în general cuiva această poamă? — găsește un răspuns dur: nu, taie din rădăcină.

Un viitor mai bun nu a fost să fie

Așa cum afirmă specialiștii, roada de poamă din acest an a fost relativ bună. Însă, din varii motive, poama nu a fost solicitată. În acest an, prețul de piață al poamei, pe multe poziții, a fost de două ori mai mic comparativ cu anul trecut. Respectiv, anul trecut, poama a fost vîndută practic la prețul de producere. Agricultorii au obținut minim profit și au sperat că pe viitor va fi mai bine. Dar un viitor mai bun n-a fost să fie. Fiecare fermier a avut propria scară de randament și asortimentul propriu de sorturi. Unii au pus miza pe sorturi rare solicitate, unii s-au bazat pe volum, alții pe contracte de lungă durată încheiate cu fabricile de vin, esența cărora nu constă în hîrtiile cu semnături și ștampile, ci în relațiile personale între furnizori și cumpărători.

Viticultorii care au reușit să strîngă roada la timp și au respectat toate cerințele tehnice, au colectat de pe vița de vie tînără cîte 11-12 tone de poamă la ha, din plantațiile mai vechi — ceva mai mult. Cei care nu au reușit să se conformeze condițiilor meteo și nu au prelucrat viile la timp, au obținut 6-7 tone la ha.

Paradoxurile ramurii

Actualul sezon a fost paradoxal și prin faptul că nu s-a respectat principiul preț-calitate. Calitatea poamei a fost bună, ceea ce nu se poate spune despre preț. Gospodăriile mari vindeau sorturile tehnice de poamă neagră cu calcularea TVA și cheltuielile de transport la preț de circa 2,8 lei per kg. Sorturile de poamă albă se comercializau la preț de 2,5-3,6 lei per kg. Anul trecut, poama albă se putea vinde cu 4,65 de lei.

Viticultorii glumesc cu amărăciune că, pe de o parte, experții afirmă că pentru obținerea rentabilității scontate a roadei de struguri, ar trebui să se colecteze 25-30 tone la ha. Chipurile trebuie să fie selectate corect sorturile de poamă care rodesc bine. De cealaltă parte, se implică tehnologii care afirmă că pe un butuc nu trebuie să fie mai mult de 3-4 kg, pentru că doar în asemenea condiții se poate obține un vin de calitate care poate fi propus, ulterior, pieței europene. Respectînd această condiție, recolta nu poate să depășească 7-8 tone la ha. Cine e de ascultat? Cîți specialiști atîtea opinii, însă problemele producătorilor nu-și găsesc rezolvare.

Respectiv, oamenii sînt bătuți de gîndul că ar fi bine să scape de vița de vie care nu le mai aduce decît pierderi. Doar că le vine greu să facă prima lovitură de topor. Pentru că lozia de viță de vie este ca și conștiința țăranului, sufletul pămîntului. Este dureros să ucizi sufletul.

Antreprenorii tineri, care au pus miza pe poamă, acum s-au pomenit în prag de faliment. Regretă alegerea făcut de parcă ar fi comis o crimă. Pe cînd, în realitate, au avut încredere în această ramură, au crezut că statul îi va ajuta să găsească piețele de desfacere promise. Au investit bani și în loc de profit au obținut o mulțime de dezamăgiri. Dar ce să mai vorbim despre antreprenorii tineri dacă se prăbușesc gospodării mari și puternice? Încă puțină răbdare și ceva pierderi și Moldova nu va mai avea viticultură ca ramură.

În spațiul economiei de piață

Și foarte bine că roada nu a fost mai mare. Oricum, agricultorii nu aveau ce face cu poama. Pînă și sorturile de calitate din care se poate prepara vin delicios. Și asta pentru că în Moldova se atestă supraabundență de vinuri. Viticultorii erau gata să investească bani în plantarea sorturilor de poamă mai solicitate. Dar unde este garanția că nu vor arunca banii în vînt?

La ora actuală, vinificatorii nu-și pot permite să procure materie primă în cantități mari, pentru că depozitele și așa sînt supraîncărcate cu producție din anii precedenți, producătorii pur și simplu nu au reușit să o exporte. În mare parte, ei, în general, puteau face abstracție de un an agricol și să trăiască din rezervele vechi necomercializate. Oamenii, pur și simplu, nu au unde să păstreze noua producție, chiar și la prețuri reduse tot trebuiau să plătească. Prelucrătorii afirmă că ei nu sînt dușmanii producătorilor de struguri, doar ei nu mai au unde păstra vinul. Cel mai greu le vine fermierilor mici, care produc comparativ puțină roadă, aceștia nu trebuiesc în general nimănui.

Pe piața europeană, prețul la vin în vrac este de 30-35 eurocenți per litru, circa 7 lei. Berea, care necesită mult mai puține cheltuieli, costă mai scump. Însă, în spațiul economiei de piață, produsul costă atît cît plătește cumpărătorul. Iar în sectorul agrar, cei mai nedreptățiți sînt cei care produc. Ei nu doar că muncesc mai mult decît toți, dar își asumă și cele mai multe riscuri.

Galina PROSOLOVA
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: