Occidentul fără
principii, sătul şi tehnologic devine pradă uşoară a terorismului
fundamentalist, înarmat şi radical
Nu chiar atît de mult timp în urmă, am publicat un citat în această pagină referitor la crimele în masă şi atentatele de la Paris:
«Nu întreba pentru cine bat clopotele. Poate că bat pentru tine!». Bătrînul
Hemingway, cînd ar fi ştiut cÎt de stranii vor deveni toate, cît de murdar şi
oribil În această lume capturată de pasiuni, tentaţii şi internet fără fir!
În toamna anului trecut, Parisul a fost scăldat în groază şi sînge. Ce urmează? O figură de stil — o întrebare
deschisă care aşa şi ar fi rămas deschisă dacă «în continuare» se fi schimbat
ceva în coridoarele politicilor europene de rang înalt.
Germenii neoliberali
Însă, în continuare, lucrurile în
Europa au urmat cursul obişnuit. Funcţionarii UE şi liderii Europei unite o
făceau pe deştepţii şi-l răsfăţau pe preşedintele Turciei, Erdogan, căruia i-au
promis «să soluţioneze problema refugiaţilor». Tulburarea, orientată spre
idiotizarea omului european. Agitaţia, caracteristică politicienilor, crescuţi În
bazele neoliberalismului. Politicienii, care s-au obişnuit să ignore procesele
şi să creeze valori false.
Între timp, imitaţia nu a dat
roade. Jihadiştii în plină acţiune, teroriştii nu fac imitaţii. Ei organizează
deflagraţii! Este straniu faptul că unchii jongleri de la Bruxelles nu au Înţeles
un lucru — lor li s-a declarat război. Război pentru exterminare.
Marţi, 22 martie,
dis-de-dimineaţă, în aeroportul din Bruxelles s-au produs două explozii de
amploare. Autorităţile belgiene au recunoscut că este vorba despre un atac
terorist. Peste puţin timp, s-a produs o altă explozie la staţia de metrou «Maelbek»,
iar ulterior — la staţia « Schuman». 34 de oameni au fost ucişi în aceste
atacuri.
«În continuare» s-a produs! Şi
este mai straşnic şi oribil, dacă este cazul să comparăm rezultatele acestor
barbarii. Teroarea a arătat întregii Europe cine se face stăpîn. Bruxelles-ul a
fost scăldat în sînge. Punctele vulnerabile — aeroport, metrou … Eşec total al
serviciilor speciale din lumea Occidentală. Reţeaua teroristă este în plină
acţiune — 1,5 milioane de aşa-numiţi «refugiaţi» pe parcursul a jumătate de an.
Madame Mogherini plînge. Cum
scrie presa mondială, «comisarul pentru relaţii externe a Uniunii Europene,
Federica Mogherini nu a putut să-şi stăpînească emoţiile în timpul conferinţei
de presă. După ce a izbucnit în plîns, Mogherini a părăsit tribuna din faţa
jurnaliştilor surprinşi şi nu s-a mai întors la ei». Un comisar în lacrimi —
poate exista oare o imagine mai elocventă a neputinţei şi lipsei de voinţă?
În legătură cu acest fapt, în
memorie apar imaginile comisarilor, dar nu acestor «europeni», dar celor din
trecutul îndepărtat În căşti cu steaua roşie, comisarii-bolşevici. Ei nu plîngeau,
ei se aruncau sub ploaie gloanţelor, ei priveau morţii în ochi şi au învins. Nu
este vina lor că marşul şi cauza bolşevicilor au fost trădate şi lăsate pradă
marilor tentaţii ale bogăţiei de piaţă.
Istoria le va pune pe toate la
locul lor. Hegel vorbea despre avangarda istoriei. Marx a demonstrat, teoretic,
necesitatea acestei avangarde — partidului clasei muncitoare, partidului omului
muncii, partidului comuniştilor. Comisarii comunişti, adevăraţii partinici — nu
cei de nomenclatură, deţinători de carnete de partid, şi-au asumat Marele
Război pentru Apărarea Patriei. Ei sunt eroii noştri.
… Străbunii
şi buneii actualilor comisarilor europeni, se pare, au slujit în administraţia
Vichy, sau, poate redactau discursurile agresivului Mussolini?..
Indolenţa a rămas în trecut
Istoria se scrie în ochii
noştri. Ce nu s-ar spune despre comisarii bolşevici, ce stigmă nu le-ar atribui
politologii contemporani, actualii comisari europeni nu fac nici doi bani pe lÎngă
ei.
Europa Occidentală fără idei,
sătulă şi tehnologică, care a promovat democraţia neoliberală sub paravan
militar, declarîndu-se unicul arbitru al destinelor lumii superputerea SUA,
devine prada uşoară al terorismului fundamentalist, înarmat şi radical. Cele
mai importante oraşe europene sunt neputincioase în faţa terorismului. Paris,
Bruxelles — lista rămÎne deschisă şi mai sunt din cei care vor continua să
semene moarte. Încă cîţi mai sunt! Acei 1,5 milioane de «refugiaţi» dintre care
majoritatea sunt maturi, tineri, bărboşi. Idiotismul politicienilor europeni
neoliberali este vizibil! Serviciile secrete mult prea lăudate par a fi
capabile doar să reacţioneze post-factum.
Pe fundalul terorismului, care,
mai întîi, a lovit Parisul, acum Bruxelles-ul, subiectul solidarităţii şi
colectivismului apare drept o necesitate istorică. Capitalismul neoliberal,
speculativ, afundat în vicii nu este capabil să reziste în faţa ameninţării
mondiale. Alternativa acestuia poate fi doar o nouă interpretare şi practică a învăţăturilor
lui Marx, Engels şi Lenin cu privire la o societate echitabilă — comunismul:
istoria, chiar dacă şi în mod crunt, dar ne Întoarce cu faţa la adevărurile
veşnice!
După atacurile din capitala
Uniunii Europene, Bruxelles în viziunea de viaţă a milioane de oameni, care
locuiesc în Europa, neapărat, se vor produce schimbări. Sunt inevitabile
primele mişcări, primele impulsuri ale unei raţiuni sănătoase. Deşi pînă la
claritate deplină în minţile celor vizaţi mai este atît de mult!
Cum nu ar fi, Europa nu se va
mai întoarce la bunăstarea şi securitatea europeanului de rînd din anii 70-80.
Gloanţele şi bombele — iată care este realitatea oraşelor europene. Cedînd în
faţa politicienilor de peste ocean, cîndva, Europa, în mod imprudent şi
nechibzuit, a participat la bombardarea Iugoslaviei. NATO a fost capabilă pentru aşa ceva! Însă această organizaţie
mult prea lăudată, NATO, s-a dovedit a fi o structură militară inutilă în faţă
fundamentalismului terorist internaţional, care a luat naştere din rasa
religiei musulmane.
La limita securităţii
Aceste evenimente ce au avut loc
la Bruxelles,
neapărat, vor avea ecou şi la noi în Moldova. La ce sunt îndemnaţi cetăţenii
ţării noastre şi cei din România vecină de către portavocele unionismului? Ce
fel de «rai european» ne promit aceştia, unde este el? Valul terorii abia
capătă putere. Cele mai grele provocări încă urmează. Acum, nu trebuie să facem
dezbateri pe marginea «unirii», să exersăm în verbiaj. Acum şi cu toţii trebuie
să ne facem griji pentru securitatea Moldovei şi cetăţenilor ei. Ar fi cazul să
se pună pe gînduri şi autorităţile din România: astăzi — Bruxelles, iar mÎine
ar putea fi Bucureşti. Teroarea nu cunoaşte graniţe, mai ales dacă ele sunt
invizibile.
Noi, însă,
cetăţenii Moldovei trebuie să dăm la o parte neînţelegerile şi abordările,
trebuie împreună şi rapid să înlăturăm de la putere ameţiţii proeuropeni şi
argaţii lor. Acest lucru le este clar pînă şi celor care au votat la indicaţia
«din televizor».
Mihail Lupașco
скачать dle 10.6фильмы бесплатно