Banca
Mondială a considerat că, odată ce autorităţile Moldovei nu sunt capabile să
perceapă impozite, trebuie majorat salariul perceptorilor?
Trebuia să se
ajungă la o asemenea idee — dacă autorităţile percep prost impozitele şi din
respectiva cauză are de suferit bugetul, ele, aceste autorităţi, au nevoie de
încă un credit!
Şi atunci
ce va fi — impozitele vor începe să plutească şuvoi spre vistierie? Cel mai
ridicol este faptul că, oricît de mulţi bani le-ai da autorităţilor moldovene,
situaţia totuna nu se va schimba în bine, ci din contra. Şi pînă cînd
partenerii europeni nu-şi vor da seama de asta, toate împrumuturile şi
granturile, ca şi pînă acum, vor dispărea de parcă s-ar topi în nisip.
Recent,
Banca Mondială a declarat disponibilitatea sa de a acorda Moldovei un credit în
sumă de 20 milioane de dolari pentru un proiect de modernizare a administrării
fiscale. Sub noţiunea «modernizare» se subînţelege simplificarea procedurii de
percepere şi achitare a impozitelor. După cum se menţionează în comunicatul de
presă al departamentului financiar, se planifică o reformare fundamentală a
întregului sistem şi crearea unui nou sistem — unic şi centralizat. Şi,
chipurile, acest nou sistem va îmbunătăţi situaţia în ceea ce priveşte perceperea impozitelor — în primul
rînd. În al doilea rînd — va asigura respectarea procedurilor obligatorii
corespunzătoare de către contribuabili.
Ideea, la general,
este clară, doar că apar o mulţime de «dar». Din anul 2009, cînd la putere a
venit aşa-numita coaliţie proeuropeană, cel dintîi lucru de care s-au apucat
partidele de la guvernare a fost recroirea legislaţiei fiscale. Şi e clar de ce
— din dorinţa de a obţine o croială nouă, care să corespundă intereselor lor
oligarhice. Pe cineva pur şi simplu l-au împins afară din piaţă, şi, printre
altele, o asemenea presiune prin intermediul unor controale din partea
fiscalităţii s-a făcut nu numai asupra agenţilor economici autohtoni, ci chiar
şi asupra unor investitori din străinătate, care, pînă la urmă, au considerat
că e mai avantajos pentru ei să-şi închidă afacerea din Moldova, decît să
rămînă aici în continuare.
Totodată, fără nici un pic de sfială,
majoritatea guvernantă din Moldova a început să cerşească granturi şi credite
prin toată lumea, inclusiv pentru reforme fiscale. Şi toate aceste acţiuni erau
prezentate sub o formulă foarte delicată — «aducerea legislaţiei Moldovei în
concordanţă cu standardele europene».
Şi ce avem astăzi?
Bugetul este programat după venituri care, practic, în totalitate se planifică
să fie împrumutate de la partenerii externi de dezvoltare. Nici nu poate fi
altfel, odată ce veniturile nu au de unde apărea, dat fiind că economia ţării
este monopolizată şi împărţită în sfere de influenţă. Unii trebuie să plătească
impozite în mod obligatoriu, altora li se permite să fure miliarde sub ochii
întregii comunităţi cinstite. Actuala putere s-a dovedit a fi într-atît de
impotentă, încît nici nu pricepe că impozitele trebuie nu doar percepute în mod
onest, dar şi că businessul trebuie stimulat astfel, ca el, businessul, să
nu-şi tăinuiască veniturile.
Pe parcursul de
acum a şapte ani, componenţele mereu în schimbare ale guvernului de coaliţie nu
sunt capabile să propună sectorului real instrumente concrete de dezvoltare şi
stimulare. Unicul lucru pe care îl face guvernarea este recroirea legilor de o
sută de ori pe zi.
Producţia internă
este substituită cu importul, producătorul autohton, fiind considerat inutil,
este aruncat la margine de drum. De ce? De ce roşiile turceşti sau bulgăreşti
sunt mai bune decît cele moldoveneşti? De ce pe tejghelele magazinelor noastre
găsim lapte produs din praf adus din Ucraina şi Rusia, în loc să găsim lapte
integral de producţie locală? De ce noi cumpărăm carne din unul Dumnezeu ştie
care ţară, în timp ce producătorii autohtoni de carne imploră autorităţile să
le deschidă piaţa moldovenească? Asemenea «de ce?» se adună un car întreg.
Guvernarea nu înţelege sau nu doreşte să recunoască că vistieria statului
trosneşte din toate încheieturile nu doar din cauza micşorării încasărilor de
impozite, ci şi din cauza unei corupţii totale, de care păcătuiesc inclusiv
organele fiscale, şi nicidecum din cauza salariilor insuficient de mari ale
lucrătorilor din respectivele organe. Şi încă un moment important: într-o ţară
în care nu există o politică fiscală şi bugetară stabilă cel puţin pentru o
perioadă de scurtă durată, nu va fi aflux de investiţii nici interne, nici
externe. Şi tocmai această condiţie autorităţile moldovene n-o respectă — de acum
al şaptelea an la rînd.
* * *
«Scopul Moldovei
este crearea unui serviciu fiscal modern computerizat, în care fiecare va putea
vedea şi acţiona în corespundere cu regulile sale, a declarat Alexandr Kremer,
reprezentant permanent al BM în Moldova. Ca rezultat, vor fi mai puţine
complicaţii pentru contribuabil şi mai multe impozite percepute pentru şcoli,
medicamente şi drumuri».
Conform acestei logici,
poate ar fi mai simplu şi mai oportun ca aceste 20 milioane de dolari să fie
alocate pentru dezvoltarea infrastructurii sociale fără intermediari, adică
funcţionarii din inspectoratul fiscal, ci prin contracte directe cu
instituţiile sus-menţionate? În acest caz, va exista cel puţin o careva
speranţă că acest credit, chiar dacă şi va fi furat, se va întîmpla nu în
mărime de sută la sută, şi atunci va mai rămîne din el cîte ceva pentru şcoli,
medicamente şi drumuri.
Pavel Marfin
скачать dle 10.6фильмы бесплатно