Jumătate de împărăție pentru… un sezon

Societatea moldovenească e în așteptarea toamnei politice

Chișinăul e în pîclă. E zăpușeală de iulie. Asfaltul așezat incorect se topește. Lespezile de trotuar se ridică în sus, ca și cum împinse de cineva dedesubt. Un vînt uscat gonește pe străzi gunoaie. Sticle goale de plastic se rostogolesc pe carosabil și crapă sub roțile automobilelor obosite în ambuteiaje. Sfîrșitul încă a unui sezon politic e aproape. Iată-iată că ne vine altul nou.

Urmează schow-startul cu o denumire care nu se încadrează în Constituție a alegerilor la funcția de președinte al țării, declarate de Curtea Constituțională. E tristă, dar e o realitate: «istoria de succes» a democrației liberale moldovenești, sub privirea încordată a curatorilor europeni, s-a transformat într-un elementar bîlci, care întrunește orășele de corturi, isterie radicală, rusofobie, turism politic și aresturi demonstrative ale unor «mari granguri», care, pînă nu demult, le aduceau tutorilor săi «ouă de aur».

Gata — ouăle de aur s-au terminat. Dar mai rămîne ceva: cînd se vor termina și tutorii? Ultimele știri ne informează despre reținerea și arestul unui «gîscan» șmecher. În lista din care fac parte Gacichevici, Filat, Șor, s-a adăugat însuși Veaceslav Platon. Da,da, anume cel care, nu chiar atît de demult (în 2010), cu un zîmbet batjocoritor pe față, într-un interviu oferit unui post de televiziunea spunea că «i-a dăruit» lui Serafim Urechean un milion de dolari, pentru ca acela să-și formeze partidul său. Și încă mai povestea cum, folosind instrumentele sferei bancare, poți lipsi băncile de masa lor monetară. Mai simplu spus, cum pot fi jefuite instituțiile financiare sub acoperiș legal.

Posibil, Veaceslav Platon o fi fiind (și, la sigur, este) prietenul cuiva din cei care astăzi dețin puterea în țară, dar noul sezon îi grăbește pe toți, așa că avantajul (politic) e mai scump decît prietenii. Platon e un «gîscan» gras. Unul obraznic, trufaș, încredințat că nu poate fi pedepsit niciodată pentru nimic din ceea ce face el. Un asemenea trofeu întotdeauna e potrivit pentru colecție. În plus, e potrivit și pentru demonstrarea noilor abordări: chipurile, iată, respectăm legea — luptăm cu răul, arestăm, băgăm la închisoare…

Pe cînd asta deloc nu seamănă cu o respectare a legii, cu un triumf al ei. Pînă la urmă, ne dăm seama că e altceva la mijloc. Păcat că nu ne dăm seama cu toții. Mulți nu percep că sunt acțiuni întreprinse, cum se spune, de ochii lumii, ca ea, lumea, să creadă că, totuși, se mișcă ceva spre bine în mocirla noastră… Dar haideți să medităm împreună: de ce pe parcursul multor ani, în țară lucrurile mergeau așa cum știm că mergeau și, oricît de multe mîrșăvenii se făceau, orice crime se săvîrșeau, de sus nu urma nici o reacție. Nici pomeneală de careva investigații, urmăriri penale, procese ale celor cu pufușor pe botișor. Și cînd colo, minune mare! Într-o bună zi, ca din senin, ca și cum la comanda cuiva… arestul unuia, apoi încă al unuia, și încă al unuia! Dar nu-i nici un miracol la mijloc. E o intenție simplă ca bună ziua: de a obișnui electoratul cu ideea că asta se poate întîmpla cu oricine.

Înainte, cum era? Cine fura cel mai mult, acela striga cît îl ținea gura că în țara noastră se fură, acela cumpăra partide și politicieni. Acum tendința s-a schimbat, și ea înclină spre a fi «tătuca de deasupra încăierării». Da, păpușar! Dar un păpușar bun, director al circului de păpuși «Karabas-Barabas» și, ca să vedeți,un luptător pentru dreptate, care stîrpește răul și seamănă bine!

Un asemenea «tătucă-păpușar» nu găsește de cuviință să se implice în schow-bîlciul din toamnă al alegerilor prezidențiale. Cu atît mai mult că, în lupta pentru funcția de președinte, au apărut, s-au înfățișat, s-au declarat numeroși pretendenți. Ei ard de nerăbdare să ajungă în acest fotoliu. Amenință, promit tot ce vrei de dragul respectivului fotoliu. De pe acum vedem cît de mare le este setea de putere. Și ea trezește sentimente de silă față de aceste persoane avide.

Nefericirea bălțenilor — personajul nimerit întîmplător la funcția de primar al acestui oraș — adaugă la sfîrșitul sezonului amănunte picante din bucătăria politică. Ceea ce povestește el, seamănă mai mult cu niște anecdote istorisite de un ins mahmur după o mare beție într-o după amiază cum nu se mai poate de dogorîtoare. Auziți dumneavoastră?! Chipurile, «cel mai influent tip din politica țării» i-a propus lui un milion și jumătate de dolari, doar ca el, adică primarul de Bălți, să-și ia tălpășița și să plece pe o vreme din Moldova încotro îi dorește inima, iar în toamnă, după alegerile președintelui, poate reveni. Cum vă place una ca asta?

Și cum să pricepi — spune brașoave această durere de cap a bălțenilor ori spune adevărul curat? Dacă spune brașoave — vai de capul lui… Dacă spune adevărul — vai de capul nostru…

E un fel de spectacol de circ pe care-l vedem și-l auzim cu toții, în orice colț al țării am locui. Un bîlci pus la cale cu scopul ca și în noul sezon politic să nu se producă mari schimbări. O imitație a unei vieți politice reale ajunsă pînă la transformarea ei totală și definitivă în iarmaroc, în reglări de conturi, în băgări la închisoare și execuții publice, cum ar fi sechestrarea avuției, ceea ce s-a întîmplat în cazul lui Filat. Și toate acestea — într-o pătură îngustă a societății, care se numește pe sine «elită».

 E stranie această «elită». În ea îl găsești și pe nenea Mihai Ghimpu, și pe «cel mai influent tip din țară», și pe neapăratul lui interlocutor care, din voia întîmplării, a devenit primar al orașului Bălți, și cei care ard de dorința să fie președinți castrați — «numărul unui», «numărul doi», «numărul trei»… Și încă cineva, care se pretinde expert sau politolog. În fine — «elita». Și, după cum este ea, «elita», așa, prin urmare, este și politica.

Sezonul se încheie. Jumătate de împărăție pentru un nou sezon!!! Ultimul mare filozof marxist al secolului XX, George Lucaci, afirma că nivelul de conștiință al societății este direct proporțional cu posibilitățile de a o schimba spre un nivel mai înalt.