Somn letargic sau nebunie?

Va trece şi acest «bîlci al vanităţii», asemănător cu o nebunie şi o psihoză colectivă, iar după el va veni perioada de deşteptare a forţelor sănătoase ale societăţii

Legile schimbărilor sociale deseori nu sunt atît de evidente, cum ar fi, bunăoară, legea schimbării anotimpurilor anului, deoarece, pentru a percepe schimbările din societate, sunt necesare şi un înalt grad de instruire, şi o suficientă experienţă de viaţă, şi, principalul – tendinţa omului de a construi viaţa din jurul său conform principiului echităţii.

Toamna în Moldova, în mod tradiţional, e timpul nunţilor şi al recoltării. Indiscutabil, şi toamna asta se vor juca nunţi, respectivul fenomen constituind o lege invariabilă a existenţei umane. Roadele vor fi strînse şi ele – mai bogate ori mai sărace, neapărat vor fi strînse de pe cîmpuri, din livezi şi vii, pentru că nu au rămas chiar cu totul pustii satele moldoveneşti, chiar dacă nu mai sunt cele de odinioară, în ultimii ani, mulţi locuitori au plecat peste mări şi ţări în căutare de viaţă mai bună, şi asta ne doare.

Dar actuala toamnă, chiar şi cu toate particularităţile tradiţionale ale acestui anotimp al anului, va fi una deosebită pentru Moldova, ea va avea o conotaţie distinctă. «Bîlciul vanităţii şi al inechităţii», care şi-a pornit negoţurile în ţara noastră în aprilie 2009, ajunge la punctul său culminant – la alegerile perverse ale preşedintelui ţării.

Acest maraton straniu, surprinzător, alogic şi neconstituţional (sau acest sprint, cum vă place mai mult) cu denumirea «alegeri ale preşedintelui ţării» încununează procesul distructiv al reformatării vieţii sociale în interesele unor clanuri de nuanţă feudal-financiară, care-şi caută punct de sprijin în contradicţiile geopolitice şi care îşi orientează logica acţiunilor spre regiunea marilor state şi a uniunilor mega-continentale.

Apar întrebări evidente. Ce atitudine să ia faţă de toate acestea un om activ, deosebit de sensibil la ceea ce se numeşte dreptate? Cum să rezişti în faţa acestei monstruoase presiuni a spaţiului informaţional, controlat de mass-media electronică plătită de clanurile feudal-financiare? Cum să distingi spiritul activ social, direcţionat spre perfecţionare din punct de vedere al «echităţii», de imitaţia unui spirit activ pe care pseudoactiviştii societăţii civile false îl vînd unor beneficiari cu interese electorale egoiste?

Acestea nu sunt nişte întrebări fără rost. Societatea este dezorientată. Pestriţa harababură de «candidaţi» şi «candidăţei» la funcţia de manechin cu tricolorul aşezat pe umeri nici într-un caz nu corespunde spiritului şi adevăratei misiuni a preşedintelui de ţară – această harababură şi mai mult le îngunoioaşează creierii şi sentimentele cetăţenilor de rînd.

Cetăţenii ţării – nu toţi, dar cineva dintre dînşii – la sigur vor cădea pradă la diferite momeli. O parte a electoratului la sigur va deveni o monedă de schimb în jocurile păpuşarilor feudal-financiari. Este un fapt regretabil, dar asta e realitatea stărilor de spirit ale societăţii noastre de astăzi. Acesta e rezultatul unei activităţi distructive, dezorientatoare, inclusiv a pseudoactiviştilor aşa-numitei societăţi civile.

Aceste personaje exersate în urzire de intrigi şi în manipulări sunt capabile să profaneze orice idee, fie congres civic, fie curăţirea administraţiei capitalei de puşlamalele care s-au cuibărit acolo, fie ampla mişcare de susţinere a statalităţii ţării. Ei în mod vădit, dar şi ascuns îşi vînd activitatea, ani la rînd fiind prezenţi în cîmpul vizual al societăţii, fără a se împovăra pe sine cu grijile pentru «pîinea cea de toate zilele». Trebuie să fim mai atenţi faţă de ceea ce se întîmplă în reţelele de socializare, să le analizăm şi, dacă e necesar, să părăsim pentru totdeauna acest spaţiu. Să nu uităm că astăzi procesul de cumpărare-vînzare a spiritului activ al societăţii este o realitate.

Banii, desigur, rezolvă multe probleme. Asta e ceea ce constituie esenţa doctrinei liberal-democratice, agreată atît de tare de păpuşarii noştri din clanurile feudale, chiar şi dacă între ele se fac reglări de conturi. Banii, într-adevăr, sunt capabili să rezolve multe, însă ei nu au puterea de a schimba legile dezvoltării societăţii. Schimbările sunt inevitabile, la fel cum este inevitabilă şi schimbarea priorităţilor în influenţa geopolitică din regiunea noastră. În pofida complicatului caracter al formării ei, balanţa între Est-Vest va fi stabilită. Fără o asemenea balanţă este imposibilă dezvoltarea unor teritorii colosale. Şi declaraţia făcută de ambasadorul SUA în Republica Moldova cu privire la importanţa principială a păstrării statalităţii Moldovei, declaraţie care a fost ca un duş rece pentru unioniştii de toate nuanţele, e o mărturie în favoarea tezei formării unui echilibru al influenţei în regiune a Moscovei şi a Washingtonului.

Ne mai aşteaptă numeroase evenimente stranii şi surprinzătoare, ne aşteaptă declaraţii şi demascări. După cum a spus Lenin, este important să nu te pierzi în multitudinea de opinii, să vezi clar forţa motrice care va pune în funcţiune forţele ce vor dirija procesul social; este important să vezi particularul în general şi generalul în particular.

 Sănătatea omului, inclusiv cea psihologică, constă în faptul ca omul să nu se cufunde în murdării şi vicii. «Bîlciul vanităţii» nu are nimic comun cu noi. Noi trebuie să ne păstrăm puterile şi oportunităţile pentru apropiata mobilizare, cînd societatea în mod inevitabil va ajunge la limita care îi va cere să trimită la gunoiştea istoriei grupările feudale de clan. La acel moment, ele însele de acum îşi vor sparge ţăndări una alteia schemele de îmbogăţire. Ele însele, – pentru că altă soluţie nu există, – se vor băga una pe alta după gratii.

Să privim înainte, să ne sprijinim pe legităţile dezvoltării sociale, să ne păstrăm bărbăţia şi unitatea – în toate timpurile, anume aceste calităţi îi deosebea pe adevăraţii comunişti de renegaţi sau de «reformatorii» zămisliţi de pseudoactivişti, imitatori şi de politicienii escroci.

Va trece şi acest «bîlci al vanităţii», asemănător cu o nebunie şi cu o psihoză socială. Pentru mulţi, mahmureala va fi deosebit de grea. Ne aşteaptă iarna şi evidenta creştere a tarifelor. Înainte se întrevede colapsul gospodăriei comunale a capitalei. Dar tot înainte, după iarna aspră, care ne va arăta mai clar multe realităţi triste, va veni primăvara, capabilă să trezească forţele sănătoase ale societăţii.