La întrebarea: «De ce fel de președinte are nevoie Moldova?», oricare dintre candidați, fără a sta pe gînduri, va răspunde: «De unul ca mine!»
Desigur, acest răspuns va fi înveșmîntat în toga albă a bunei-cuviințe și cumsecădeniei, a grijii față de viitorul țării (nu va fi întocmai așa doar în cazul lui Mihai Ghimpu) și al poporului ei și al lipsei de interese personale. Iar candidatul Partidului Democrat, Marian Lupu, ne explică nouă că noi dorim să vedem în fruntea țării un președinte activ și cu experiență, capabil să mențină echilibrul între instituțiile de stat responsabile pentru schimbarea spre bine a vieții cetățenilor.
Aici domnul Lupu ar putea și să se laude: adică, uitați-vă, scumpi alegători, cîte am făcut eu pînă acum pentru ca nenorocita voastră de viață să se îmbunătățească. Și să aducă exemple. Nu unul-două, ci cît mai multe. Dar nu îndrăznește s-o facă ex-ministrul Economiei, ex-președintele Parlamentului, ex-președintele interimar. Doar ascultă și aude, așa cum ne spune în sloganul său electoral, fără însă a ajunge la «soluționez». Pentru așa ceva, cum se spune, nu-l țin baierele…
Andrei Năstase se exprimă în mod mai categoric, afirmînd sus și tare că locuitorii Republicii Moldova au nevoie de un președinte al poporului, un președinte apropiat de grijile și problemele lor, un președinte curajos, care să lupte pentru drepturile cetățenilor și care să fie pentru ei un scut în fața fărădelegilor puterii. Pare-se, domnul Năstase cam încurcă propria mitocănie cu bărbăția, iar lupta pentru drepturile cetățenilor cu lupta pentru locul personal la troacă.
Liderul socialiștilor, Igor Dodon, consideră că președintele Moldovei neapărat trebuie să fie socialist și statalist. În opinia lui, anume asta contează cel mai mult! Și deoarece socialiști-stataliști, în afară de sine, dumnealui nu vede de jur împrejurul său, înseamnă că anume el e cel de care are nevoie Moldova.
Pe cînd candidata PAS, Maia Sandu, e de părere că Moldova nu are nevoie de un președinte al clasei politice, ea are nevoie de un președinte al cetățenilor. Cît privește clasele, dumneaei e o bună cunoscătoare întrebați-l despre asta pe oricine a avut nenorocul să susțină BAC-ul în timpul «domniei» Maiei Sandu la Ministerul Educației. Iar cît privește cetățeni, această potențială președintă nu va jeli nimic pentru binele lor chiar și va cumpăra camere de supraveghere prin care să urmărească ce fac ei.
Iurie Leancă a citat-o pe Maia Sandu în ceea ce privește «președintele tuturor», adăugînd că președintele trebuie să consolideze poporul prin faptele sale. Ușor de spus… Dacă pînă acum domnul Leancă ne-a demonstrat că nici pe sine însuși nu se poate consolida într-un tot întreg, cum ar putea oare să consolideze întreg poporul?
În sfîrșit, ex-președintele Nicolae Timofti, o figură destul de jalnică. Oricum ar fi, el va completa numărul de observatori asupra calităților președintelui. «Bunicul» speră că noul șef al statului va continua să promoveze vectorul european de dezvoltare a republicii. Mai așteptați ceva de la dumnealui? Degeaba! Asta e tot! Altceva pe această «legumă» n-o interesează.
Și acum să facem un rezumat. Toți candidații ne promit că ne vor scoate din prezentul întunecat și ne vor duce în viitorul luminos, adică vor ridica nivelul de dezvoltare a economiei, vor găsi miliardul furat, vor îmbunătăți condițiile noastre de viață și multe altele bune și frumoase. Dar nici unul nu spune CUM are de gînd să le facă pe toate acestea, într-adevăr bune și frumoase?! N-o spun, pentru că nici ei înșiși nu știu cum ar putea să le facă. În acest context, aș vrea să-l citez pe Cicero, om politic, scriitor și filozof latin (a trăit și a activat înaintea erei noastre!), care zicea: «Au dreptate aceia care recomandă să nu facem un lucru despre care nu suntem siguri dacă-i drept sau nedrept».
Dar fiecare dintre dînșii (și nu doar ei), fără a sta la îndoială dacă o vor putea face, sunt gata să preia cîrma țării. Cum s-ar spune, de bucătărese și agronomi care doresc să conducă statul Moldova nu duce lipsă. În ultimă instanță, dacă nu statul, aceștia sunt de acord să conducă orice, doar să conducă. Iată de ce un inginer pentru tehnica de securitate devine viceministru pentru agricultură, un fost conducător de lucrări de șantier a condus Ministerul de Telecomunicații, iar un medic cu specialitatea epidemiolog s-a apucat mai întîi să conducă Ministerul Transporturilor, iar după aceea Ministerul Apărării. Lista unui asemenea tip de conducători poate fi continuată la nesfîrșit.
Situația se explică simplu ca bună ziua: la noi, selectarea cadrelor se face conform repartiției de partid, în baza apartenenței la clan sau la categoria «cumetri». De profesionalism nici vorbă…
În situația dată, acest gen de «profesioniști» sunt nevoiți să-și acopere totala necompetență prin agresivitate politică excesivă. Inclusiv să speculeze pe seama celor mai tragice pagini ale istoriei noastre.
Iar cel mai bine decît toate e să promiți la nesfîrșit că vei îmbunătăți viața oamenilor, să asculți, să auzi, să hotărăști, să ai (da,da, ați înțeles corect acest «să ai») viitor. Diferă doar variantele promisiunilor acestor oameni, iar pe toți îi unește concurența în concursul pentru obținerea fotoliului prezidențial și dușmănia reciprocă. Și asta pentru că dușmănia le este specifică oamenilor slabi de minte și ignoranți. Nu vă voi spune exact de ce fel de președinte avem nevoie, dar sunt sigur, de cei despre care am vorbit mai sus la sigur nu avem nevoie.
Dmitri Crîmov
скачать dle 10.6фильмы бесплатно