Povestea despre timpul pierdut

S-au împlinit 120 de ani din ziua nașterii minunatului scenarist și dramaturg sovietic, Evgheni Șvarț. Poveștile lui, cu regret, sunt realitatea noastră de astăzi.

Să ne amintim «O minune obișnuită» («Обыкновенное чудо»), «Umbra» («Тень»), «A omorî balaurul» («Убить дракона»), și nu numai… Toate acestea înseamnă Evgheni Șvarț. «De ce ar trebui să ne pese nouă de acest Șvarț?, se poate revolta un cititor indignat. În țară uitați-vă ce se întîmplă, e catastrofă, iar voi ne vorbiți despre un careva Șvarț!». Pe cititor îl poți înțelege. Oamenilor nu le arde de povești, în ochii lor și ai noștri se desfășoară scenariul altui gen de «dramaturgie».

Timpul

Evgheni Șvarț are o parabolă pentru maturi, intitulată «Poveste despre timpul pierdut» («Сказка о потерянном времени»). Subiectul ei este simplu: niște tonți, la care le este lene să învețe la școală, au devenit jertfe ale unor vrăjitori perfizi, care le-au luat timpul și l-au făcut al lor. «Tonții» au îmbătrînit și mai n-au murit, pe cînd vrăjitorii au întinerit și au continuat să facă planuri viclene de capturare a timpului străin, a banilor străini, a fericirii străine și a puterii.

Asta nu vă amintește de nimic? Desigur vă amintește! «Povestea despre timpul pierdut» este realitatea noastră. Ani de rătăcire prin democrația liberală, mijloace furate, iluzii pierdute și, principalul, «timp furat» — timpul nostru, al meu și al dumneavoastră. Minunea obișnuită nu se va întîmpla, dacă nu vom contribui la asta cu mîinile, mintea și eforturi colective. Orice ar promite un cutare sau cutare, schimbările spre bine pot fi doar un rod al unei munci colective strict planificate. Așa a fost pe parcursul celor opt ani de guvernare a țării de către PCRM. Poate cineva a așteptat minuni? Dar chiar și în poveștile lui Evgheni Șvarț minunile nu se întîmplă pur și simplu așa, după un careva «algoritm».

Totuși, în timpul guvernării comuniștilor, starea de lucruri în Moldova se schimba spre bine. Ceea ce dă temeiuri convingătoare pentru a rămîne părtași ai Partidului Comuniștilor. Practica este criteriul adevărului. Spusa nu aparține autorului acestui material, dar ea nu convinge oare?

Schimbările spre RĂU se întîmplă atunci cînd un grup de demagogi iscusiți, escroci și politiciani lipsiți de principii acaparează «înălțimile de comandă». Așa cum, de fapt, s-a întîmplat în Moldova. Și cine poate afirma că asta nu e așa?

Balaurul

Astăzi, în afară de comuniști, oameni curajoși nu sunt. Toți își dau seama că țara este guvernată de «Balaur» — coaliția, care sporește la număr pe contul transfugilor, trădătorilor, deșeurilor din alte partide. Și cel mai tare decît toți strigă despre corupție, «hoți», «scheme» și despre necesitatea schimbărilor anume reprezentanții acestei grupări, care este îngrozitor de departe de interesele poporului. Acum «Balaurul» e șiret. Ca și cum exprimîndu-și opinia «personală», isonul «Balaurului» îl țin jurnaliștii plătiți și așa-numiții activiști care s-au alăturat grupării de escroci. Și, potrivit acestora, «balaurul nu e balaur», ci un adevărat binefăcător! Subiectele de poveste de acum nu-i miră pe nimeni…

Umbra

Umbra politicii e mai importantă decît însăși politica. În țară, pe toate le diriguiește domnul «Umbră». Și unde, și cum, și cine hotărăște, și cine trebuie să fie premier, și cine trebuie să mimeze activitate la reședința șefului statului — pe toate le decide domnul «Umbră». Și, încetul cu încetul, am început chiar să ne obișnuim cu această monstruoasă parodie caricaturală a activității de guvernare. Doar că timpul este pierdut în mod definitiv.

Avînd voința unui om de stat, pot fi întorși banii furați, pot fi pedepsiți vinovații, poate fi făcută și una, și cealaltă… doar anii și posibilitățile ratate nu mai pot fi întoarse.

Balaurul e o creatură cu multe capete. Îi tai un cap și cresc altele trei în loc. Iar noi acum avem și un «balaur principal», și un domn «Umbră», și încă zeci de balaurași-spoileri, și duhuri necurate cîte vrei. De unde s-au luat oare? Cu ce se alimentează această camarilă? Cu timpul nostru — al meu și al dumneavoastră, pe care sau din naivitate, sau din nechibzuință îl dăm lor.

Cu regret, nu e poveste

Poate ajunge?! Balaurul poate fi lipsit și trebuie lipsit de capete și de «masa bogată». De dragul bogăției acestei mese, pînă acum au fost inventate atîtea — chiar și hore în jurul funcției de președinte! Toată varietatea de trucuri! Dar acest ultim truc ne va costa scump — timpul nu așteaptă. Lumea pășește într-o nouă epocă. Iar țara noastră e în pragul prăbușirii. Și asta, cu regret, de acum nu e poveste.