Cu sentimentul de înaltă responsabilitate

Trofim Orlov: «În toate timpurile, tineretul are nevoie de un lider, de un exemplu. Și noi, comsomoliștii epocii sovietice, ne-am străduit să fim pentru generația în creștere un exemplu demn de urmat».

Trofim Orlov, delegat la Congresul VIII al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, întreaga sa viață și-a consacrat-o muncii comsomoliste și de partid. N-a aspirat la decorații și funcții. Dar în tot ceea ce a făcut, întotdeauna a manifestat în înalt sentiment de responsabilitate.

Să aduci folos societății

S-a născut în satul Comarovo din raionul Cotovschi al regiunii Odesa. Cîndva, acesta era teritoriul Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. În familia Orlov creșteau 9 copii, el fiind mezinul. După cum își amintește, încă de copil avea sentimentul că îl așteaptă o viață interesantă și plină de conținut. După ce a terminat școala primară din satul natal, spre deosebire de frații și surorile sale, el a dorit să-și continue studiile.

Școala de șapte ani a absolvit-o în satul Colbasna din raionul Rîbnița. Această școală se afla la depărtarea de 5 kilometri de casa lui părintească și această distanță o făcea pe jos dus și întors în fiecare zi. Un an după absolvirea ei a avut probleme de sănătate, iar cînd s-a pus bine pe picioare, s-a gîndit să meargă la o școală de meserii din Odesa. Dar anul de învățămînt de acum începuse.

«Era ziua de 4 septembrie. În drum, l-am întîlnit pe un consătean în vîrstă, care cu multă bunătate m-a dojenit că hoinăresc pe stradă, da nu fac carte. Și mie deodată mi s-a făcut tare rușine. M-am întors acasă și am rugat-o pa mama să mă ducă la o școală. Părinții, dimpotrivă, mă sfătuiau să merg să lucrez în colhoz. Pînă la urmă, n-au putut rezista în fața dorinței mele de a învăța și m-au dus la școala din satul Nestoita (Ucraina)».

Acolo, nu a fost primit cu inima deschisă. Șeful de studii al școlii, uitîndu-se neprietenos la băiat, i-a reproșat că, după ce n-a intrat nicăieri în altă parte, nimeni nu are nevoie de dînsul. Dar rugămințile mamei lui au înmuiat inima aceluia, așa că Trofim Orlov a fost primit. Era un elev sîrguincios. În timpul vacanței de vară lucra în colhoz. Pe banii cîștigați își cumpăra cărți. Clasa a zecea a terminat-o fără nici o notă de «trei».

După care din nou s-a pomenit față în față cu aceeași problemă — unde să învețe mai departe? Și Trofim Orlov a decis să-și consacre viața medicinii. A absolvit cu eminență Școala de Medicină de la Bălți, după care intenționa să intre la institutul de medicină. Pe atunci, absolvenți eminenți aveau dreptul să intre fără a da examene la orice instituție de învățămînt superior. Dar în anul acela, din ordinul lui Hrușciov, au fost anulate toate înlesnirile și introdusă o regulă nouă: la o instituție de învățămînt superior poți intra doar după ce mai întîi ai lucrat undeva timp de doi ani.

În noua situație, după absolvirea școlii de medicină, Trofim Orlov este trimis să lucreze la punctul de asistență medicală din satul Socii Noi, raionul Fălești. De acolo a fost transferat în centrul raional, unde a lucrat la stația epidemiologică. Concomitent, se pregătea de intrarea la institutul de medicină. «Vroiam foarte mult să devin medic, să-i ajut pe oameni, vroiam să aduc folos societății. Tovarășii mai în vîrstă vedeau că sunt capabil de asta. Dar și eu mă convingeam că am capacitățile necesare pentru a face bine o asemenea muncă».

O cale spinoasă

Dar s-a întîmplat așa că Trofim Orlov a picat chiar la primul examen, la care trebuia să scrie o compunere. Fiindcă a învățat într-o școală cu predare în limba ucraineană, să scrie o compunere în limba rusă fără greșeli era pentru el un lucru complicat. După această nereușită, a început să lucreze în calitate de felcer. Cînd lucra la spitalul raional, a fost ales secretar al organizației comsomoliste.

Peste un an, a hotărît să-și mai încerce o dată norocul. Și iarăși nu i-a mers. Între timp,a început să-i meargă faima că este un secretar comsomolist foarte bun, că organizează activitatea organizației în mod ingenios. În baza acestor calități, a fost ales secretar pentru ideologie al comitetului raional Fălești al comsomolului. După cum își amintește astăzi, «de lucru aveam pînă peste cap, am fost prin toate colhozurile din raion».

Pe cînd încă nu încheiase un an de muncă în această calitate, într-o zi este invitat pentru o discuție la Chișinău, la CC al Comsomolului. În cadrul acelei discuții, Grigori Eremei, pe atunci al doilea secretar, a apreciat înalt stilul de lucru al tovarășului Orlov în calitate de secretar pentru ideologie și i-a propus să conducă organizația comsomolistă a unuia din raioanele de sud ale republicii.

«Propunerea a fost atît de neașteptată, încît nici nu știam ce să zic. Am rugat să mi se permită să-l telefonez pe șeful meu, Andrușceac, ca să-l previn despre noua situație. Dar tovarășul Eremei nu mi-a permis să telefonez, a făcut-o chiar el. Deci, ia receptorul, formează numărul și, cînd la celălalt capăt de fir i se răspunde, zice: «Victor, noi am hotărît să-l luăm pe tovarășul Orlov în Aparatul CC, ca instructor». Mi-am dat seama după aceea: el și în felul acesta mă studia. Vorbind la telefon, urmărea ce emoții se perindă pe fața mea. Iat-așa, chiar din următoarea săptămînă după asta, am început să lucrez la Chișinău. Mă ocupam de munca organizatorică. Îmi luam un geamantanaș cu cele necesare și… hai prin raioane!».

Paralel, Trofim Orlov își cizela caracterul, fermitatea, capacitățile de organizator. Pe acestea le-a demonstrat mai, ales atunci cînd, în fruntea unei numeroase delegații din Moldova, a fost într-o vizită în Cehoslovacia. Abia a dovedit să revină din acea deplasare și tot atunci a fost numit prim-secretar al organizației comsomoliste din raionul Lazo (acum Sîngerei).

«Vin eu la fața locului, iar acolo lucrurile stau pe loc: în organizația raională nu s-au făcut nici adunări de dare de seamă, nici alegeri. A fost nevoie să mă apuc imediat pe treabă. Era primăvară, zăpada încă nu se topise. Mi-am cumpărat o pereche de cizme și haida prin noroi prin toate satele din raion. Dar, după «reforma» lui Hrușciov, am fost coborît în funcție și numit al doilea secretar, pentru că în funcția de prim-secretar se puteau afla doar persoane cu studii superioare. Iar eu eram un simplu felcer. Dar și fiind al doilea secretar m-am încadrat în muncă în modul cel mai activ posibil».

La întrebarea corespondentului «Comunistului» ce i-a dat tovarășului Orlov activitatea comsomolistă, el a răspuns că «în primul rînd, a fost o treaptă mare de creștere în ceea ce privește munca cu oamenii, îndeosebi cu tineretul. Și pînă astăzi cel mai complicat rămîne să găsești cea mai potrivită modalitate de comunicare cu oamenii, cele mai potrivite cuvinte în discuțiile cu ei, mai ales cu tinerii, astfel ca să le poți trezi interes față de ideea despre care le vorbești. Mai mult, în toate timpurile, tineretul are nevoie de un lider, de un exemplu, și noi, comsomoliștii epocii sovietice, ne-am străduit să fim pentru tineri un exemplu demn de urmat».

Sarcina — «Să nu ardem» în acel foc

Trofim Orlov își calculează vechimea în muncă din martie 1961. Făcînd studii timp de patru ani la școala de partid din Rostov, a absolvit și Universitatea de Stat din Rostov. Tema lucrării lui de licență a fost ridicarea productivității muncii în colhozurile din raionul Lazo (Sîngerei). În acei ani, în Moldova agricultura se dezvolta în ritm rapid. O contribuție considerabilă în sectorul agrar al țării a adus-o Ivan Bodiul. Trofim Orlov își amintește că și-a însoțit lucrarea de licență cu ilustrații care demonstrau cum anume are loc creșterea productivității agricole în Moldova. Examinatorilor nu le venea a crede că tînărul povestește despre Moldova. Comisia i-a apreciat lucrarea cu «excelent» chiar înainte de a încheia prezentarea ei.

După terminarea studiilor, tovarășul Orlov a revenit în Moldova și peste un timp a început să activeze în calitate de instructor la CC al PCUS. I s-a încredințat să supravegheze cultura fizică și sportul, precum și sfera medicinii. Și nici aici nu s-a reținut pentru mult timp, deoarece degrabă a fost numit președinte al Comitetului pentru cultură fizică și sport de pe lîngă Consiliul de Miniștri.

«În perioada cît am deținut respectiva funcție, au avut loc Jocurile Olimpice de la Moscova. Prin republica noastră, cu cîteva zile înainte de începerea jocurilor, trebuia să treacă focul olimpic. Sarcina noastră era «să nu ardem» în acel foc. Și noi «nu am ars», am organizat la nivelul cuvenit această acțiune. În anii de activitate în domeniul sportului, am primit o mulțime de diplome de onoare, inclusiv Diploma de Onoare a Prezidiului RSS Moldovenești. După aceea am absolvit Academia de Științe Sociale de la Moscova, am devenit doctor în istorie, am lucrat în secția ideologică».

Pentru țară, pentru popor

Începutul anilor 90. Un timp zbuciumat. Încolțeau anumite procese revoluționare — procese de tipul cînd multe din trecut sunt negate, iar așa-numiții revoluționari nu pot propune nimic cu adevărat nou. Anii de după destrămarea Uniunii RSS, a PCUS și de pînă la renașterea PCRM în Moldova, își amintește Trofim Orlov, au fost pentru comuniști ani plini de multe frămîntări.

Comuniștii de atunci, ai perioadei sovietice, trăiau cu durere în suflet tot ceea ce se întîmpla atunci. După cum recunoaște astăzi tovarășul Orlov, mulți din ei sperau că se va găsi un entuziast care se va apuca de renașterea partidului.

«Mie nici nu mi-a dat în gînd să arunc ori să ard carnetul de partid, cum au făcut-o unii dintre foștii tovarăși. Eu credeam, speram, așteptam acel moment, și el a venit. După care am început să lucrăm. Eu am fost ales secretar pentru ideologie în sectorul Centru și am activat în această calitate timp de patru ani. În acea complicată perioadă a anilor 90, cînd PCRM abia prindea la puteri, experiența mea de muncă în anii sovietici în organele comsomoliste și de partid mi-a fost de mare folos și m-a ajutat să obțin rezultate înalte. Probabil, mai este vorba și despre caracter, care de asemenea m-a ajutat. Eu sunt unicul din familie care, să zicem așa, am făcut o carieră. Cît au fost în viață, toate rudele mi se adresau după sfaturi, după ajutor. Urmașii fraților și surorilor mele mi se adresează pînă acum».

După renașterea PCRM, munca de partid, încetul cu încetul, a început să se desfășoare în modul cuvenit. Tovarășul Orlov și-a amintit de tinerețea sa comsomolistă în cizme — acum, a trebuit să le încalțe din nou, ca să se întîlnească și să discute cu populația din teritoriu, să le ducă oamenilor vestea că comuniștii au revenit și sunt gata să continue lupta pentru respectarea drepturilor omului și stabilitatea socială, pentru prosperarea țării. «Noi întotdeauna am lucrat conducîndu-ne de principiul ca munca noastră să aibă eficiență prin buna ei calitate. Și toată munca efectuată de comuniștii care au renăscut PCRM s-a încununat cu principalul rezultat: comuniștii au venit la guvernarea țării. Noi am luptat pentru țară, pentru popor».