Cruzimea realității
РУС. MOLD.
» » Cruzimea realității

Cruzimea realității

18-12-2016, 09:18
Viziuni: 1 719
  
Versiunea de tipar   
Cruzimea realitățiiCruzimea, manifestată de adolescenții din țara noastră în raport cu lumea înconjurătoare și unul față de altul, a ieșit din limitele perceperii umane

De ce copiii noștri, viitorul nostru, comit crime la auzul cărora ne îngheață sîngele în vene? De ce încalcă cu ușurință legile și ies din limitele celor permise? Cine se face vinovat de această situație? Statul, părinții, școala sau vîntul alterat al libertăților democratice, care este perceput de adolescenții fără experiență drept permisivitate absolută?


Din 2006 pînă în 2012, criminalitatea infantilă a crescut de două ori. Și continuă să crească paralel cu nivelul general al criminalității. Copiii ajung după gratii pentru comiterea furturilor și tîlhăriilor și chiar pentru violuri și omucideri. Uneori, crime foarte crude. Moldova a fost zguduită de uciderea elevei din Strășeni, însă, din păcate, acesta nu este singurul exemplu de crimă extrem de crudă comisă de minori.


În 2015, pentru crime grave și deosebit de grave au fost judecați 336 de minori, timp de un an, numărul infractorilor din această categorie practic s-a triplat. Cinci au ajuns după gratii pentru omor premeditat. Pentru viol și acțiuni violente cu caracter sexual au fost condamnați la pușcărie 18 minori. La începutul anului curent, 33 de infractori minori își ispășeau pedeapsa în instituțiile de detenție.


Există o mulțime de factori care transformă copiii noștri în infractori. Un mediu prielnic pentru creșterea delicvenței juvenile este situația social-economică tensionată. În calitate de factori adiționali — societatea indiferentă, activitatea insuficientă a școlilor, agramatismul juridic al populației, impunitatea.


Și, evident, exemplele proaste demonstrate nu doar de cetățenii de rînd, dar și de funcționarii de la guvernare, care fură miliarde, comit crime, așa cum s-a întîmplat la «vînătoarea domnească», și rămîn nepedepsiți.

 

Lipsa școlii educaționale


Ce nu ar spune adversarii sistemului sovietic de educație, în URSS exista o școală educațională excelentă, divizată pe categorii de vîrstă. În clasele primare, elevii erau octombrei, erau create detașamentele timuriene, ajutau oamenilor în etate ș. a. m. d. Ulterior, erau pioneri și comsomoliști — încadrați într-un sistem bine gîndit de educație patriotică, spartachiade de tineret, forumuri și festivaluri, secțiuni sportive gratuite și cercuri de creație după interes. Dacă un copil sau un tînăr ajungea într-o situație complicată îi săreau în ajutor tovarășii și profesorii.


Actualele organizații de tineret, care sunt foarte puține, sunt împrăștiate, fără o linie educațională clară, fără un program de dezvoltare a personalității. De cele mai multe ori, ele apar spontan sub egida unor formațiuni politice noi apărute și nu servesc decît pentru promovarea acestora. O excepție este Uniunea Tineretului Comunist din Moldova a cărui program se bazează pe cele mai bune tradiții ale comsomolului sovietic.

 

Lipsa controlului polițienesc


În acea vreme, dacă copiii, din anumite motive, se apropiau mult prea periculos de limita încălcării legii, ei erau luați la evidență de camera miliției pentru copii. Pînă nu demult, la noi exista institutul inspectorilor pentru minori, era o echipă de polițiști pregătiți și din care făceau parte pedagogi și psihologi pentru copii. Între timp, în cadrul reformei MAI, recent în Moldova a avut loc o reducere considerabilă a inspectorilor pentru cauzele minorilor. Anterior, în fiecare sector al capitalei lucrau 10 — 12 inspectori. Acum — doar unul. Ce poate face un singur om pe fundalul criminalității în creștere? El nici măcar nu reușește să urmărească statistica infracțională nemaivorbind de profilaxie.

 

Inerția structurilor statului


În centrul așa numitei capitale europene a Moldovei, între pereții distruși ai hotelului «Național» se adună minori din Chișinău și suburbii. Despre asta știu toți. Copii se alintă cu băuturi spirtoase și droguri, copii de 7-8 ani devin toxicomani. Cine a întîlnit acești copii a putut observa agresivitatea lor excesivă.


Poliția efectuează raiduri, care, într-un final, nu duc la nimic. Dar unde sunt mult respectatele noastre organe de tutelă? Dacă copiii fug de acasă și hoinăresc cu săptămînile prin Chișinău, asta înseamnă că ei trebuie instituționalizați la internate, măcar și temporar. Însă, ei nu au unde să fie instituționalizați, deoarece, în ultimii ani, autoritățile au redus activ numărul internatelor pentru copii, inclusiv, cele specializate. Copiii străzii, pur și simplu, nu au unde să fie atribuiți. Copii străzii de astăzi sunt infractorii de mîine. În acest ritm, locurile vacante din penitenciare nici nu vor fi suficiente pentru toți.

 

Migrația de muncă


Avînd în vedere faptul că în fiecare a cincea familie cel puțin un părinte are statutul de emigrant, s-a estimat că circa 80 de mii de copii cu vîrstă școlară cresc în familii cu un singur părinte sau, în general, fără supraveghere și, cel mai important, fără dragostea și mîngîierea părinților. Tații și mamele își ispășesc vina cu transferuri bănești, iar odraslele lor cheltuiesc cu succes aceste surse prin baruri și cluburile de noapte. În ultimii zece ani, numărul copiilor care servesc alcool de două ori pe săptămînă a crescut de două ori și a ajuns la 6%. Copii nu frecventează școala sau chiar o abandonează.


Din cauza lipsei atenției părintești, copii dezvoltă o reacție neadecvată asupra lumii ce-i înconjoară. Ei sunt dezorientați în spațiul social, de aceea comit infracțiuni fără a se gîndi sau decid să-și pună capăt zilelor. În linii generale, la suicid recurg adolescenții cu vîrsta cuprinsă între 13 și 16 ani. În 2015, s-au produs cu șapte sinucideri mai mult în rîndul minorilor decît în 2014. Pe parcursul ultimilor șapte ani, 384 de minori din Moldova au încercat să-și pună capăt zilelor, iar 118 din ei au reușit acest lucru.

 

Factorul violenței


Violența naște violență, fapt confirmat în deplină măsură de generația în creștere
 

Pentru copiii care cresc în atmosferă de violență, acest fenomen devine o normă. În țară, este în creștere numărul crimelor comise din cauza neînțelegerilor în familie. De multe ori, acest lucru se întîmplă din cauza vieții complicate, a deznădejdii, din cauza aceluiași șomaj fapt pentru care părinții își sting amarul cu tărie. Copiii devin martorii unor asemenea crime și, deseori, chiar victime.


Violenței, în diversele sale forme, este supus un număr din ce în ce mai mare a populației. Potrivit datelor statistice, numai în primul trimestru al anului precedent de studii, au fost înregistrate peste 5000 de cazuri de violență împotriva copiilor. Comparativ cu semestrul precedent, numărul cazurilor înregistrate a crescut cu 200.


Mai bine din jumătate dintre cazuri este violență fizică, acasă sau la școală or în curte — oriunde. În majoritatea cazurilor, fiind amenințați cu răfuiala, minorii tac. Acasă nu spun despre ceea ce se întîmplă la școală, iar la școală nu spun că sunt bătaia de joc a celor mai apropiați oameni — părinții. Au fost înregistrate și 2400 de cazuri de violență psihologică și neglijență asupra copiilor. Trauma psihică este, uneori, chiar mult mai periculoasă decît trauma fizică.


Potrivit acelorași date statistice, doar pe parcursul unui semestru, au fost înregistrate 27 de cazuri de violență cu caracter sexual împotriva copiilor. S-au înregistrat 60 de cazuri de exploatare a muncii copiilor, însă, această cifră este redusă substanțial, întrucît, copii care muncesc în Moldova, evident neoficial, sunt mult mai mulți.


Vorbim aici doar despre cazurile înregistrate. Dar cîți copii continuă să tacă, să acumuleze ură și furie și care, cîndva, s-ar putea transforma într-o crimă crudă?

 

Comentariu exclusiv


Ivan Ciuvalschimaior de poliție în demisie:

 

«Reformele implementate în actualul MAI, în mare parte, sunt orientate spre reducerea cadrelor, fapt care reduce nivelul profilaxiei în republică. În majoritatea cazurilor, polițiștii fixează doar crimele săvîrșite.


S-a redus pînă la minim nu doar numărul inspectorilor pentru lucrul cu minorii, a fost implementată așa numita optimizare a punctelor de reper cu reducerea numărului de polițiști și sectoriști. În obligațiunile inspectorilor pentru lucrul cu minorii intra vizitarea școlilor și desfășurarea măsurilor profilactice pentru prevenirea infracțiunilor. Acum, toate acestea nu mai există. Sectoristul știa toate problemele cu care se confruntă familia, intra în casa acesteia, se interesa de succesele minorilor.

 

Anterior, unui sectorist îi reveneau circa 1, 5 — 2 mii de persoane. Acum, de la 3 la 5 mi, așa că, acesta abia de mai reușește să meargă la chemări. De multe ori, oamenii nici măcar nu știu cine le este sectorist, inclusiv, și pentru că are loc o rotație rapidă a cadrelor.


Reforma MAI presupune implicarea societății în activitatea poliției. Însă, noi am mai avut așa ceva sub forma drujinilor populare. Deși actuala guvernare consideră că această formulă ține de perioada sovietică, o altă formulă mai bună de interacțiune cu populația ei nu au putut să găsească».

 

Natalia Ustiugova

 

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: