E ușor să fii copil în Moldova?

În țara noastră, avem tot mai puțini și mai puțini copii, iar pe fețele celor pe care-i avem zîmbete vedem tot mai rar și mai rar…

În Moldova, despre copii se vorbește frumos și mult, se ticluiesc strategii de susținere a copiilor, sunt ratificate convenții, iar Ziua protecției copiilor e declarată zi de odihnă… Dar, potrivit înțelepciunii orientale, oricît de des ai pronunța cuvîntul «halva», în gură nu ți se va face dulce.

Convenția cu privire la drepturile copilului stabilește patru principii:

Principiul nediscriminării.

Fiecare copil, fără de nici o excepție, are drepturi egale cu toți ceilalți, indiferent de apartenența sa rasială sau religioasă, de situația financiară, de opiniile și aserțiunile sale sau de faptul în ce familie crește el.

Principiul interesului copilului.

Luînd decizii care se referă la fiecare copil, instituțiile și organizațiile, maturii care lucrează cu copiii și cu membrii familiilor acestora, întîi de toate, sunt obligați să se gîndească ce e mai bine pentru copii și să ofere fiecărui copil o protecție și o grijă deosebită.

Principiul de supraviețuire și dezvoltare.

Fiecare copil are dreptul inalienabil la viață. Guvernul trebuie să-i asigure fiecărui copil supraviețuire și dezvoltare sănătoasă multilaterală: fizică, emoțională, mintală, socială și culturală.

Principiul de respectare a opiniei copilului.

Fiecare copil are dreptul de a participa și a-și exprima opinia atunci cînd maturii iau decizii importante pentru viața lui. Opinia fiecărui copil trebuie să fie ascultată și cu toată seriozitatea luată în considerare în familie, în școală, în cercul de prieteni, acolo unde el își petrece timpul liber sau în oricare alt mediu și situație. Fiecare copil poate participa la manifestațiile care-l interesează, pentru care el se simte pregătit și pentru care dispune de capacitățile necesare. Nimeni nu-l poate impune pe copil să facă ceva contrar voinței sale, de exemplu, să joace într-un spectacol, să citească versuri în scenă în fața unui auditoriu ori să îndeplinească alte însărcinări și funcții impuse lui de cei de o vîrstă cu el sau de maturi (părinți, pedagogi).

Și patru categorii de drepturi ale copilului:

drepturi la supraviețuire — se referă la principalele necesități ale fiecărui copil și conțin: dreptul la acces la o alimentație sănătoasă, cu valoare nutritivă deplină, și la apă pură, dreptul la adăpost, la îmbrăcăminte, precum și la o bună stare a sănătății și la asistență medicală calitativă. Aceste drepturi mai înseamnă că fiecărui copil trebuie să-i fie asigurat accesul la informația privind starea sănătății lui. Statul trebuie să elaboreze și să promoveze strategii de asigurare pentru fiecare copil a unei asistențe medicale de profilaxie și a unui ajutor în ceea ce privește planificarea familiei;

drepturi la dezvoltare — se referă la asigurarea fiecărui copil cu tot necesarul pentru o dezvoltare fizică, mintală, spirituală și socială de reală valoare. Aceste drepturi prevăd tot ceea ce stimulează creșterea și dezvoltarea unui copil din an în an — dreptul la familie și dragoste, dreptul la un mediu ambiant curat, dreptul la biblioteci, la terenuri pentru copii, la povești, la muzică și la multe altele. Fiecare copil are dreptul la distracții și la odihnă, la participarea la diferite manifestații culturale, la accesul la toate formele de instruire (în școală și în afara ei), dreptul la acces la informație și dreptul de a confesa religia sa. Părinții — tata și mama — poartă responsabilitatea inițială pentru asigurarea dezvoltării fiecărui copil, iar statul trebuie să-i ajute la realizarea acestei misiuni;

drepturi la protecția copilului — acestea sunt direcționate la protecția fiecărui copil de asemenea circumstanțe ca discriminarea, violența, neglijarea și exploatarea, care pot influența negativ dezvoltarea lui. Copiii care se află în situații deosebit de dificile, de exemplu, copiii în conflict cu legea, copiii migranți, copiii cu nevoi speciale, au dreptul la o protecție specială. Convenția îndeamnă ca fiecare copil să fie protejat de exploatarea muncii lui și de exploatare sexuală, de comerțul și contrabanda cu copii, precum și de droguri. Convenția îi protejează pe copii de conflicte armate și de situații extraordinare, provocate de conflictele dintre oameni și de calamitățile naturale;

— îi asigură fiecărui copil dreptul de vot la luarea deciziilor care țin de viața lui. Fiecare copil are dreptul să-și exprime opinia cu privire la toate chestiunile ce se referă la el, să discute teme pe care le consideră importante, să caute și să obțină informația necesară lui. Maturii trebuie să ia în considerare opinia fiecărui copil, ținînd cont de vîrsta și măsura maturității lui. Aceste drepturi îi permit fiecărui copil să joace un rol activ în viața comunității sale și a societății în ansamblu.

* * *

Astăzi, fiecare al cincilea om din țara noastră este un copil. Abia cu cincisprezece ani în urmă, fiecare al treilea era un copil. De ce în țara noastră sunt tot mai puțini și mai puțini copii, iar pe fețele lor tot mai rar și mai rar vedem zîmbete?

E ușor să fii copil în Moldova, unde în afara căsătoriei se nasc 22,4% din copii; unde 5,4% din noii-născuți au o greutate extrem de mică; unde coeficientul mortalității infantile a alcătuit 11,7 copii morți pînă la vîrsta de un an la 1000 de nou-născuți vii; unde la nașterea copilului mărimea indemnizației unice a persoanelor asigurate și neasigurate alcătuiește 3100 de lei pentru primul copil, 3400 — pentru fiecare din următorii; unde persoanele neasigurate primesc o indemnizație lunară de 440 de lei doar pe parcursul unui an și jumătate; unde părinții a 64% de copii cu vîrsta de un an și jumătate-trei ani nu primesc nici un fel de plăți sociale și nu pot să-și aranjeze copiii la grădiniță; unde în 250 de localități în general nu funcționează grădinițe de copii; unde în grupele pentru copii mai mari de trei ani o jucărie le revine la 4-5 copii?

Iată și alte date statistice. În 30% din familiile destrămate sunt copii minori; în Moldova, în fiecare a cincea familie ce are copii, unul dintre părinți este migrant de muncă. Fiecare al zecelea copil de migranți — circa 80 mii de copii — cresc fără a-i avea alături pe ambii părinți!

Și încă: timp de 10 ani, numărul copiilor ce consumă alcool de două ori pe săptămînă a crescut de 2 ori — de la 3% la 6%; numărul minorilor ce participă la săvîrșirea diferitelor crime crește în medie cu 200 de copii pe an; 17% de copii sunt supuși unei agresiuni verbale în școală, 19% — unei agresiuni verbale în mediul prietenilor și 6% — unei agresiuni verbale în societate; 3% de copii se confruntă cu batjocură și violență fizică în școală, circa 4% — în societate; 17% sunt supuși batjocurii în mijlocul prietenilor, iar 11% — bătuți.

Continuăm lista indicilor puțin îmbucurători: 1 din 10 copii suferă din cauza neglijenței manifestată față de ei în familie; restricții dure se aplică față de 3 din 10 copii; 4 din 10 copii sunt bătuți din cauza neascultării; 16,4% din părinți îi bat pe copiii cu vîrsta de pînă la un an; 1 copil din 10 este supus în mod forțat unei violențe sexuale.

În situația dată, 75 % din cazurile de violență sau neglijență sunt cunoscute de pedagogi, de lucrătorii sociali și medicali, de colaboratorii poliției și de organele locale, pe cînd oficial se înregistrează doar 25% din ele. Doar 8% din populația noastră consideră că este necesar de a comunica poliției despre faptul că un părinte sau altul își bate copilul său.

Doar în municipiul Chișinău, anual, circa 500 de copii de vîrstă școlară pleacă împreună cu părinții în căutare de cîștig.

* * *

Cîte credite și granturi a primit Moldova în ultimii 7 ani! Cîte din acestea au fost furate, cîte s-au transformat în limuzine scumpe sau vile luxoase în cele mai pitorești locuri ale Chișținăului! Populația Moldovei îmbătrînește mai repede decît cea din celelalte țări europene. Anual, de pe harta țării dispar 3-5 sate. Dar nici un credit n-a fost luat pentru a îmbunătăți situația demografică din țară…