Despre «selenaritatea» și «solaritatea» politicului moldovenesc

Mențiuni de la congresul PSRM
Socialiștii au organizat congresul partinic.  Din nou — extraordinar. Timp de cinci ani —  al treilea la număr. Și nu este de mirare:  fosta conducere a Partidului Socialiștilor — Valentin Krîlov și Veronica Abramciuc — afirmă  pe bună dreptate că Dodon a acaparat formațiunea în urma unui atac raider și încearcă să obțină dreptatea în instanțele de judecată. În asta și se ascunde motivul pentru care socialiștii organizează forumuri partinice superioare  aproape că anual: ei încearcă să confere  fenomenului raider trăsături legale prin  intermediul deciziilor majorității ascultătoare.

«Eroul blockbuster»-ului

Inițial, reuniunea nu semăna a congres, ci mai degrabă a cinematograf. Socialiștii au vizionat un film despre mult prea iubiții de ei. Evident, rolul principal i-a revenit lui Dodon. Tot și toate s-au rotit în jurul lui. Autorii s-au străduit din răsputeri să înnobileze chiar și cea mai ticăloasă faptă a proaspătului «președinte». Respectiv, participarea în alegerile ilegale a șefului statului a fost prezentată sub forma unui act eroic indiscutabil. Iar rezultatul acestor alegeri nelegitime, pentru care au muncit din greu toată componența Partidului Democrat, din punctul de vedere al cinematografiștilor socialiști, trebuie să arate ca și victoria întregului popor moldovenesc și mai că nu a întregii umanități progresive.

Continuitatea fărădelegii

De altfel, nu s-a amintit despre anumite «eroisme» ale lui Dodon. Din barei motive a fost evitat rolul decisiv pe care l-a jucat Dodon, Greceanîi și Abramciuc la alegerea lui Nicolae Timofti în calitate de președinte. Acest rusofob și unionist a fost ales cu încălcarea Constituției. În acest sens, alegerea lui Dodon în cadrul unor alegeri neconstituționale, vorbește despre continuitatea fărădelegilor, care, începînd cu anul 2009, reprezintă o normă pentru Moldova.

De altfel în producțiile cinematografice anterioare despre viața «fruntașului» se menționa că participînd la alegerea lui Timofti, Dodon «a păstrat stabilitatea». Și este foarte adevărat. Dodon, într-adevăr a păstrat stabilitatea numai că nu pentru țară, nu pentru stat, ci pentru guvernarea hoață. Iar Guvernarea, trebuie să recunoaștem meritele — s-a folosit abil de pauza pe care i-a oferit-o Dodon. Spre exemplu, în această perioadă, a fost semnat Acordul de Asociere cu UE. De asemenea, a fost furat miliardul de dolari. În afară de asta, a fost deschis muzeul ocupației sovietice, oficiul NATO, implementată reforma inumană a sistemului de pensii. În toți acești ani, pusul lui Dodon — Timofti a scuipat în față prietenilor ruși a lui Dodon, a tot povestit că poporul moldovenesc nu există ca națiune și că unirea este inevitabilă … Mai pe scurt, s-a comportat ca un om pe care nu doar că l-a ales președinte, dar l-a și testat la capitolul statalitate «însuși» Dodon.

Scuze freudiene

Doar cîteva momente care demonstrează toată esența mincinoasă și putredă a socialiștilor de astăzi. Iată unul spre exemplu. Ținînd un discurs în cadrul congresului, deputatul Bogdan Țîrdea s-a revoltat: «În 1991, Moldova a ales calea independenței, a democrației liberale și economiei de piață, iar din 2012 încoace — și calea integrării europene. Atunci, toți erau convinși de faptul că fiind rupți de spațiul eurasiatic, imediat vom deveni liberi, vom trăi înfloritor și fericiți. Au trecut, însă, 25 de ani de liberalizare și așa numita integrare europeană. Rezultatele sunt catastrofale».

Dodon și Greceanîi l-au aplaudat. Trebuie să considerăm că și Dodon, și Greceanîi au fost întotdeauna oponenți înverșunați ai transformărilor de piață și, evident, a cursului european. Chiar și atunci cînd în anii amintiți de Bogdan Țîrdea această politică era desfășurată de cei doi care ocupau funcțiile de prim-ministru și, respectiv, prim-vicepremier.

Iată ce a declarat, spre exemplu, Igor Dodon în cadrul conferinței de presă la postul RBK în 2008: «Noi suntem membri ai CSI și intenționăm să rămînem aici în continuare. În același timp, noi am început să implementăm foarte activ standardele europene, iar acest lucru se referă atît la economie cît și la alte sectoare. Noi suntem vecini cu Uniunea Europeană, de aceea, dacă vrem să fim competitivi, trebuie să implementăm aceste standarde. Fără îndoială, prioritatea noastră este integrarea europeană, pe cît de posibil va fi acest lucru și atunci cînd vom fi pregătiți în acest sens».

Din cîte se vede doar din această declarație a lui Dodon, în Internet fiind sute, el nu doar că pledează înflăcărat pentru integrarea Europeană a Moldovei, dar evaluează destul de sceptic în calitate de proiect alternativ orice uniune integraționistă în spațiul post-sovietic.

În interpretarea Zinaidei Greceanîi, pot fi găsite la fel de multe citate ca și în cazul lui Dodon.

În acest fel, cuvintele lui Bogdan Țîrdea, care a criticat dur, la congres, cursul european de dezvoltare început în 2002, în mare parte a fost adresat actualilor conducători partinici ai socialiștilor. Dodon și Greceani puteau, cel puțin, să roșească.

«Au roșit»

De altfel, ei au roșit. În calitate de oportuniști normali, care astăzi pledează pentru integrarea europeană și împotriva celei eurasiatice, iar mîine exact invers; astăzi îl aleg pe Timofti, iar mîine îl blestemă …

În «planul cincinal» aprobat la congresul PSRM se spune, spre exemplu, că în următorii cinci ani socialiștii intenționează să-și confirme guvernul său «roșu». Îmi aduc aminte că fiind candidat la funcția de primar din partea PCRM, a cărui culoare roșie este istorică și nu s-a schimbat niciodată în nuanțe, Igor Dodon și-a desfășurat rușinos campania sub steagurile roz în culoarea permanganatului de potasiu diluat. Acum, la modă este roșu și Dodon s-a declarat a fi roșu. Dacă la momentul (nu dea Domnul să fie) în care Dodon va avea de gînd să-și confirme guvernul, la modă va fi, spre exemplu, culoarea muștarului, nu încape îndoială, în culoarea muștarului va fi tot Guvernul lui Dodon.

Spre exemplu, el, care pretinde a fi un politician de stînga, nu a fost deloc deranjat de felicitările ce i-au fost aduse din partea conducătorului partidului francez radical de dreapta «Frontul Național» Marine Le Pen, căruia, nici un politician european de stînga care se respectă, nu-i va întinde mîna. Dar cine a spus că Dodon este un politician de stînga? Poate doar în sens uzual dar nu și în sensul politic.

Nu au promis hrană  de drum

De altfel, este interesant: în perioada campaniei electorale, Dodon a promis că va dizolva Parlamentul imediat după ce va obține victorie. În conformitate cu planul aprobat la congres, el planifică să schimbe puterea în următorii cinci ani. Și mai puțină claritate este în planurile fie pentru anularea, fie pentru revizuirea Acordului de Asociere cu UE. Se va produce sau nu acest lucru, și dacă da, în ce formă și cînd anume, în general nu este clar. Deocamdată, așa cum i se cuvine unui oportunist clasic, el spune tuturor ceea ce vor să audă de la el. Americanilor le dă garanții despre neschimbarea cursului european, romвnilor le declară că integrarea europeană va rămîne o prioritate, iar rușii sunt hrăniți cu afirmații despre necesitatea aderării la EURASEC. Cîndva, mai tîrziu, pe parcursul următorilor cinci ani.

Pentru că acest plan cincinal cuprinde doar declarații politice goale. Dodon planifică să modifice programul școlar, să interzică pe nu știu cine, să lupte împotriva NATO ș. a. m. d. De menționat că în acest plan nu s-a găsit loc pentru proiectele economice. Cum se spune, nimeni nu a promis hrană în drumul către viitorul luminos.

Calea Lucinschi

În timpul campaniei electorale, Dodon afirma că acele competențe de care dispune președintele în Moldova sunt suficiente pentru realizarea programului său. Astăzi se constată că Dodon, fie că nu știa despre competențele președintelui într-o republică parlamentară, fie că a mințit cu nerușinare alegătorii.

În orice caz, el a anunțat deja despre disponibilitatea de a desfășura un referendum (pentru asta există suficiente competențe) cu privire la extinderea atribuțiilor prezidențiale. Iar aceasta este calea pură pe care a plecat în neantul politic ratatul pe nume Petru Chirilovici Lucinschi.

Tata popoarelor,  mama popoarelor

La congresul socialiștilor s-a conturat o tendință clară pentru crearea cultului personalității «liderilor». Deputatul Vlad Bătrîncea a anunțat la adunare o informație politică importantă: în partidul lor este mama și tata — Zinaida Greceanîi și Igor Dodon, corespunzător. După dispoziție se vedea că mama și tata nu mai rămîn pentru mult timp părinții familiei partinice. Fără îndoială, dimensiunea personalităților mamelor și taților, depășește dimensiunea partinică. Popoarele care locuiesc în Moldova au înlemnit în așteptarea înfierii totale.

În acest fel, socialiștii au pornit ferm pe calea care, de regulă, se încheie cu următoarele titluri: «Mult prea iubitul tată», «Marele conducător al partidului nostru și poporului nostru», «Soarta națiunii», «Iubitul și respectatul lider», «Soarele socialismului», «Soarele națiunii», Soarele Vieții», «Mărețul om coborît din cer», «Invincibilul și cuceritorul conducător de oști», «Mărețul om cu tendințe spre fapte practice», «Steaua călăuză a sec. XXI».

Reprezentatul țării, unde așa se obișnuiește să fie numit iubitul conducător, se afla printre oaspeții de onoare.

A.B.скачать dle 10.6фильмы бесплатно