Pentru fermieri — ceva din rămășițe

Mulți producători agricoli încep anul cu datorii
Guvernul pronosticînd, așa cum îi este obișnuința, un nemaipomenit nivel de creștere a PIB-ului, în acest proces un important rol îi atribuie sectorului agricol. Dar actuala situație a agricultorilor moldoveni poate fi asemănată mai degrabă cu cea a cerșetorilor. Ei se află în preajma lucrărilor de primăvară în cîmp, dar nici pe departe nu toate gospodăriile au bani pentru carburanți, semințe, îngrășăminte și altele necesare pentru a începe lucrările.

N-avem timp să așteptăm — trebuie să arăm

Iar lucrările de primăvară în cîmp nu le-a anulat nimeni. Așa că acei producători agricoli care sunt deprinși să manifeste atenția cuvenită pămîntului, pentru a-l lucra, vor fi nevoiți să caute bani, prin urmare, să ia credite. Așa că pentru ei anul începe cu datorii.

La începutul anului trecut, Guvernul declara cu multă mîndrie că fondul de subvenționare a agriculturii va alcătui 900 milioane de lei, dintre care 387,6 milioane de lei vor fi din contul Programului european de vecinătate în domeniul dezvoltării agriculturii și dezvoltării raioanelor rurale. Dar, după cum pe bună dreptate spun agricultorii, din fondul de anul trecut, li s-au plătit doar datorii din anii 2014- 2015 și doar în sumă de 485 milioane de lei. Un pic mai tîrziu, Guvernul a revizuit bugetul de stat și, împreună cu majoritatea parlamentară de buzunar, a redus fondul de subvenționare pentru agricultură cu 200 milioane de lei. Așa că, de facto, Ministerului Agriculturii și Industriei Prelucrătoare, precum și Agenției pentru Intervenții și Plăți (AIPA) i-au fost alocați în calitate de subvenție doar 232 milioane de lei pentru 1,6 mii de cereri depuse de fermieri în anul 2016.

Celorlalți li s-a spus să mai aștepte, deoarece ei nu s-au încadrat în limitele Fondului de Subvenționare. Iar numărul acestor «ceilalți» la care li se spune să aștepte este mare, deoarece în total au fost depuse 4,5 mii de cereri de subvenționare. Și ei nu au timp să aștepte, pentru că trebuie să are pămîntul.

Investițiile sunt mai bune decît creditele

Premierii alianțelor de guvernămînt din ultimii ani permanent se tînguie că în Moldova condițiile meteorologice sunt tot mai defavorabile, în acest context invocînd extrem de secetoasa perioadă de vară. Dar și în timpul guvernării țării de către PCRM Moldova a avut de suferit de pe urma verilor secetoase.

Să ne amintim seceta din anul 2007. Atunci, guvernarea comunistă în mod operativ a luat decizia de a majora volumul de subvenționare a sectorului agricol de la 285 milioane de lei pînă la 658 milioane de lei. În anul 2008, suma totală a investițiilor a atins cifra de 820 milioane de lei. Și, printre altele, carburanții, mijloacele de protecție, piesele de rezervă etc. erau atunci mai ieftine.

Vom mai aminti în acest context că, în timpul guvernării PCRM, erau acordate subvenții și pentru instalarea sistemelor de irigare, care sunt extrem de necesare mai ales în anii secetoși. În primul rînd, asta s-a făcut în scopul dezvoltării legumiculturii. Totodată, sisteme de irigare se instalau în livezi și în vii. Costul tehnicii de irigare era compensat la nivelul de 80 %. În același volum erau compensate și cheltuielile pentru resurse energetice — lumina electrică și carburanții necesari pentru alimentarea cu apă a sistemelor de irigare. În anii guvernării comuniștilor, suprafața terenurilor agricole irigate a fost mărită de 9,6 ori.

Odată cu venirea la guvernare a alianței «proeuropene», în anul 2010, suma de subvenționare a agriculturii imediat a fost micșorată pînă la 250 milioane de lei.

Acum Guvernul se fălește cu faptul că, în cadrul așa-numitei dezvoltări europene, donatorii europeni propun proiecte de sprijinire a sectorului agrar. Dar în aceste proiecte nimeresc nici pe departe toți fermierii. În perioada guvernării PCRM, banii pentru dezvoltarea agriculturii erau direcționați spre acest sector în alt mod — prin investiții directe în domenii concrete. Investițiile care rămîn în Moldova sunt cu mult mai bune decît creditele, care trebuie să fie rambursate. Sau decît aceleași, — ca și cum gratuite, — granturi, care ne sunt oferite nu pur și simplu de dragul nostru: «binefăcătorii» europeni ne cer în schimb respectarea unor condiții puse de ei, acestea fiind din categoria celor care ne dezavantajează și ne fac dependenți de ei.

În perioada guvernării comuniștilor, datorită stabilizării situației social-politice din țară, Moldova era foarte atractivă pentru investitori, deoarece riscurile investiționale fusese reduse pînă la minimum. După cum a menționat Oleg Reidman în raportul său prezentat la Plenara a II-a a CC al PCRM, «doar în anul 2008, în economia Moldovei au fost atrase investiții străine în sumă de 715 milioane de dolari, sau 11,7 procente din PIB. Acest indice este de 4,5 ori mai mare decît cel din 2012 (159 milioane de dolari, sau 2,4 procente din PIB) și de 3,5 ori mai mare decît cel din 2013 (doar 231 milioane de dolari, sau 22,9 procente din PIB). Iar în anul 2016 au fost atrase investiții străine de 9,6 ori mai puține, decît în 2008. Iar în total, în cinci ani de guvernare a țării, de la 2009 încoace, de către diferite coaliții, volumul de investiții străine pe care ele au reușit să le atragă în țară a fost cu 737 milioane de dolari mai puține decît în cinci ani dinaintea lui 2009, cînd la guvernarea țării s-a aflat PCRM».

Conducerea chibzuită a PCRM

O mare parte a proiectelor investiționale erau direcționate spre dezvoltarea domeniului strategic pentru Moldova — sectorul agricol. În acest context, să ne amintim că, începînd cu 2001, suprafețele cultivate cu viță-de-vie au crescut de 11,5 ori, iar cu livezi — de 7,5 ori. După cum a subliniat în raportul său Oleg Reidman, «livezile de meri sădite în perioada guvernării PCRM cu sprijinul statului au intrat în faza rodirii active și tocmai atunci alianța le-a făcut fermierilor un cadou: o cotă mizeră de export în UE și închiderea pieței din est. Este îngrijorător faptul că se reduce creșterea fructelor și în gospodăriile populației. Se reduce și varietatea de fructe. Pe lîngă asta, se reduce și producția de struguri».

Atunci cînd a venit la guvernare, PCRM a găsit ca moștenire mai mult de un milion de proprietari izolați ai unor loturi mici de pămînt — așa-numitele cote. Și imediat a început să lucreze insistent în direcția consolidării acestor loturi răzlețite, la care a contribuit și deschiderea stațiilor de mașini și tehnologii. Și de acum în anul 2007, suprafața pămînturilor consolidate a ajuns să fie de circa 70 % în raport cu întreaga suprafață de pămînt arabil. În perioada realizării acestui program au fost create 242 stații de mașini și tehnologii, iar parcul de tehnică agricolă s-a completat cu 7000 de unități de mașini cu profil diferit.

E clar lucru că, atunci cînd pămîntul este proprietate privată, statul nu le poate dicta în mod direct fermierilor ce culturi să semene pe cîmpurile arendate de ei. Dar în cazul în care sectorul agrar este evaluat în totalitatea sa, cînd se elaborează un plan național de dezvoltare a agriculturii, cînd se propun fermierilor proiecte avantajoase, care le stimulează businessul, ei țin cont de opinia oamenilor de la guvernare. În anii guvernării PCRM, s-a manifestat anume o astfel de atitudine rațională față de sectorul agrar.

Cea mai populară cultură, tradițional, în Moldova e considerată floarea-soarelui, care, în cazul cînd nu se respectă asolamentul, conduce la degradarea pămîntului. Liderii de la sate, care dețin pămînturi luate în arendă, în goană după un profit imediat, neglijează acest lucru. Lor nu le pasă în ce stare va fi pămîntul atunci cînd va veni timpul să-l întoarcă proprietarilor, adică deținătorilor de cote. După cum se vede, acest lucru nu-i trezește îngrijorare nici Guvernului Moldovei.

Oleg Reidman a prezentat un exemplu cînd, în rezultatul conducerii competente a PCRM, în ultimii trei ani de guvernare a Partidului Comuniștilor, suprafețele cultivate cu floarea-soarelui au fost reduse de la 380 mii pînă la 228 mii hectare, astfel fiind asigurat un asolament normal, nevătămător pentru pămînt. În ultimii trei ani de guvernare a țării de către alianțe și coaliții, suprafața terenurilor agricole cultivate cu floarea-soarelui din nou a crescut — pînă la 330 mii de hectare.

«Producția de legume, care în timpul guvernării PCRM a început să crească, din nou a fost redusă cu 30 la sută, în special cea de roșii. Să ne amintim: în anii 90, se declara că anume cu tomatele crescute la noi vom umple cu ele piețele și din Rusia, și din Europa. Iar de cînd la putere se află «proeuropenii», volumul producerii lor s-a redus de 1,4 ori», a menționat Oleg Reidman.

Faptele, cum se spune, vorbesc de la sine, ele nu pot fi contestate. Însă argumentele prezentate rămîn fără un răspuns adecvat din partea celor care sunt oponenți ai comuniștilor.

Natalia Lujinaскачать dle 10.6фильмы бесплатно