Grigori Cotovschi — ostaș, conducător, om de stat
РУС. MOLD.
» » Grigori Cotovschi — ostaș, conducător, om de stat

Grigori Cotovschi — ostaș, conducător, om de stat

2-04-2017, 10:06
Viziuni: 16 274
  
Versiunea de tipar   
Grigori Cotovschi — ostaș, conducător, om de statE o biografie în care au fost de toate: atacuri, încăierări, urmăriri, femei frumoase, celulă de închisoare, zăngănit de lanțuri în nesfîrșitul drum spre locul de întemnițare…
…Într-o noapte întunecoasă de octombrie a anului 1923, pe un drum de pe malul Nistrului, asemenea unor umbre negre ieșite din cutia Pandorei, goneau două briști cu arcuri și două osii, un fel de căruțe ușoare, care pe atunci mai erau folosite și la transportarea mitralierelor. De-a lungul drumului, rămîneau în urmă sate și tîrgușoare. În geamurile unor case pîlpîiau flăcăruile lămpilor cu gaz. Erau timpuri sărăcăcioase de după război.

În una din briști, pe scaunul din spate, dormita un bărbat cu o constituție viguroasă a corpului, cu vîrsta un pic mai mare de patruzeci de ani. Era conducătorul cu drepturi depline al acestei regiuni îmbelșugate, comandant al corpului separat de cavalerie, în subordonarea căruia se aflau trei fabrici de zahăr, mori mecanizate proprii, șapte secții de mezeluri și ateliere de reparații…

* * *
Nici vorbă — fostul deținut politic Grigori Cotovschi, erou al războiului civil, era un om cu evidentă vînă de gospodar. Comandantului de corp nu-i erau străine nici tendințele culturale ale timpului său. El vizita teatrele, iar în corpul pe care-l conducea a introdus cursuri obligatorii de instruire generală și un studiou muzical.

Tatăl lui, Ivan Cotovschi, era un intelectual din altă clasă decît cea a nobilimii, un maistru destul de bun în mașini de aburi, de la care fiul a moștenit o viguroasă forță fizică, precum și talentul de administrator și întreprinzător. Mama lui Grigori Cotovschi a murit fiind încă tînără, de aceea el, practic, a crescut ca orfan. În adolescență, l-a pierdut și pe tatăl, care, reparînd un cazan de aburi care a încetat să funcționeze, s-a băgat înăuntrul lui, unde încă mai era cald, iar după aceea a ieșit transpirat și a nimerit sub curentul rece de toamnă, ceea ce i-a provocat o pneumonie acută, care, pînă la urmă, i-a și pus capăt zilelor. Rudele l-au dus pe băiat la școala agricolă de stat, în care el avea asigurată și pensiune și pe care a absolvit-o cu mențiune.

Cu timpul ar fi putut deveni proprietar prosper al unor herghelii de cai semeți basarabeni. Dar n-a fost să fie. Cum afirmă francezii, la începutul oricărei drame eroice, căutați femeia.

Mîndrețea de bărbat cu numele Grigori Cotovschi, s-a îndrăgostit de soția stăpînului moșiei la care era administrator. Întîlniri, îmbrățișări fierbinți. Bărbat gelos. Încăierare cu slugile. Pe Grigori, bătut și legat, argații boierului l-au dus de pe moșie și, pe timp de noapte, l-au lăsat în depărtata stepă basarabeană. El a rămas în viață, peste un timp s-a întors la conac și, fără multă vorbă, dintr-o singură lovitură cu mîna dreaptă, l-a trimis pe moșier de-a dreptul pe cealaltă lume. Și iată anume atunci începe biografia de dinainte de revoluție, furtunoasă și uneori mistică, a legendarului partizan basarabean Grigori Cotovschi.

* * *
E o biografie în care au fost de toate: atacuri, încăierări, urmăriri, femei frumoase, celule de închisoare, zăngănit de lanțuri în nesfîrșitul drum spre locul de întemnițare, frig sălbatic la minele din Nercinsk, o evadare nemaipomenit de îndrăzneață, hărțuieli cu publicul criminal din Arcadia, evadare din nou, condamnare la moarte și, ca o salvare de moarte — frontul în regiunea premuntoasă a Carpaților.

După aceea, căderea monarhiei — și începutul unei alte vieți, nu mai puțin impresionantă. Lupta pentru republică liberă democratică a moldovenilor împotriva ocupanților romвni în anul 1918. Mișcarea de partizani în regiunea Mării Negre, formarea în sistemul forțelor armate ale tinerei Republici Sovietice a unei brigăzi separate de artilerie. Atacuri înverșunate împotriva armatelor lui Iudenici în împrejurimile Petrogradului. După aceea — lupte grele pentru Kiev, un salt temerar spre regiunea sudică și luarea Odesei. Lupte în direcția orașului Lvov, răni și contuzii. Trei ordine Drapelul Roșu de Luptă, mari ambiții politice și, bineînțeles, gesturi nobile prin care Cotovschi și-a cîștigat o mare popularitate în mijlocul poporului din îmbelșugata și darnica regiune de la sudul ei, de la Odesa pînă la nord, adică pînă la Moghiliov-Podolsk.

De acum la începutul anilor 20, Cotovschi a creat și s-a plasat în fruntea unui grup de inițiativă pentru formarea Republicii Moldovenești pe malul stîng al Nistrului. De aceea și făcea drumuri cu brișca, pentru a aduna voturi, a face agitație, a convinge și a demonstra necesitatea republicii. Se întîmpla să demonstreze acest lucru cu revolverul în mîini — unii birocrați din Comitetul Executiv Ucrainean, contaminați de naționalismul mic-burghez, luau în țeapă ideea lui Cotovschi. De aceea el intenționa să se întîlnească cu însuși conducătorul statului sovietic, Lenin, pentru a-i cere ajutorul personal la realizarea planului său.

Dar boala gravă a președin¬telui Sovnarcomului și moartea lui care a urmat după asta în ianuarie 1924 a amînat, dar nu a anulat intenția lui Cotovschi de a crea republica moldovenească. La Moscova, asistînd la înmormîntarea lui Lenin, el l-a informat cu privire la planurile grupului de inițiativă creat de el pe Mihail Frunze. Comandantul principal al RCCA, narcomul apărării Frunze, s-a adresat direct conducerii superioare a URSS, prezentînd argumente privind necesitatea formării unei autonomii moldovenești de-a dreptul lui Stalin.

În toamna lui 1924, la sesiunea a III-ea a Comitetului Executiv Central din toată Ucraina de legislatura a opta, a fost adoptată Legea cu privire la formarea în componența RSS Ucrainene a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASSM). Merită să remarcăm faptul că anume Cotovschi a insistat ca, în documentul din 12 octombrie 1924 privind formarea RASSM, hotarul de vest al noii republici să fie marcat de-a lungul rîului Prut, adică noua republică cuprindea în componența sa, în temei juridic, Basarabia și Chișinăul. În 1940, acest fapt a servit pentru URSS drept argument pentru ultimatumul înaintat Romвniei regale cu privire la eliberarea acestui teritoriu ocupat de ea.

* * *
Viața lui Grigori Cotovschi s-a întrerupt tocmai atunci cînd se afla în cel mai mare avînt. Versiunea răspîndită imediat după dispariția lui a avut menirea să îndepărteze opinia publică de adevărații vinovați de moartea acestui strălucit și original conducător al poporului.

Realitatea a fost una destul de cinică. Lupta pentru putere, care s-a dezlănțuit după moartea lui Lenin în eșalonul de sus al partidului bolșevicilor, ambițiile lui Lev Troțki și tendința lui de a-i exclude din cadrul puterii reale pe toți reprezentanții «valului popular» au condus la un complot în care s-a pomenit implicat și Henric Iagoda, un carierist și un executor lipsit de principii a voinței șefilor sus-puși.

Pînă la asta, Troțki, manipulîndu-i pe oamenii săi din conducerea CC și OGPU, a înlăturat un șir de conducători străluciți, proveniți din popor — Ceapaev, Dumenko și Mironov. Spre mijlocul anilor 20, a venit și rîndul lui Cotovschi. Comcorul Cotovschi acumula din ce în ce mai multă putere, așa încît pentru Troțki, care se pregătea să lupte pentru cucerirea puterii, grupul de foști deținuți Frunze-Cotovschi, care se bucurau de susținerea lui Stalin, prezenta un pericol.

Nu are rost să înșir aici împrejurările și uneltirile care au condus la moartea lui Cotovschi (cei care doresc să le afle, pot căuta în Internet povestirea cu titlul «Бессарабец», adică «Basarabeanul», din care vor putea afla toate amănuntele), dar vom spune un lucru: nimeni nu este asigurat că ni-l pîndește glontele unui asasin angajat, uneori asasinul fiind «dintr-ai tăi».

S-a încercat nu o dată ca faptele eroice și legendarul nume al lui Cotovschi să fie defăimate și ponegrite. Rădăcinile acestor mîrșave uneltiri se ascund anume în precizarea indicată mai sus cu privire la hotarele republicii moldovenilor liberi, așa cum o vedea Cotovschi în planurile sale cutezătoare și nobile — pe linia rîului Prut. Anume acest fapt îi lipsește de liniște pe falsificatorii istoriei, care pe toate căile încearcă să nimicească statalitatea Republicii Moldova.

Păstrarea memoriei celor făcute și planificate de Grigore Cotovschi este nu doar un tribut adus glorioaselor fapte ale acestui strălucit reprezentant al poporului moldovenesc, ci și un puternic instrument în lupta noastră pentru păstrarea și consolidarea statalității Moldovei.

Mihail Lupașcoскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: