Întrerupător pentru ”președinte”

În timp ce Igor Dodon amenință de ochii lumii autoritățile, cele din urmă merg peste el cu buldozerul

Verdictul este vădit ilegal. Dar și președintele nostru este nelegitim. Așa că totul este după bunul simț, cel puțin, în cazul lui Igor Dodon. Astăzi, sînt capabili să-l jelească pe Dodon doar bocitorii angajați plătiți de tovarășii lui: Ceban, Bătrîncea, Lebedinschi.  Pentru că Dodon nu a îndeplinit niciuna dintre promisiunile sale electorale, ci a lucrat doar pentru a pune mîna pe ”puterea” fantomatică fără competențe.

Cu acest scop el rostea discursuri frumoase din ecranele televizoarelor, vorbea cu și fără motiv chestiuni inteligente și înfloritoare, făcea promisiuni care te apucau de suflet. Alegătorii trași pe sfoară l-au perceput pe acest flecar și demagog drept un politician ”adevărat”: li se părea spectaculos, fascinant, luminos... Acum, oamenii au rămas, oarecum, dezamăgiți.

Iar Dodon nu va înțelege niciodată care este neajunsul său: faptul că el, pur și simplu, nu este în stare să perceapă importanța (pentru popor și țară) a muncii calme, neexplozive dar adevărate. Pe îndeplinirea căreia se și construiește adevărata autoritate.

Dar să revenim la (nu mă voi feri de acest cuvînt) berbecii noștri. Conform dispoziției Curții Constituționale, circumstanța,  care permite exercitarea temporară a atribuțiilor prezidențiale în cadrul remanierilor de cadre în Guvern, a fost determinată de refuzul șefului statului de a-și îndeplini atribuțiile constituționale în conformitate cu Art. 91 din Constituția Republicii Moldova. Respectiv, președintele Parlamentului sau prim-ministrul vor putea semna decretul cu privire la desemnarea ministrului Apărării și primi jurămîntul acestuia.

Adică, simplu spus, Curtea Constituțională l-a recunoscut pe Igor Dodon drept un impotent politic iar îndeplinirea obligațiunilor sale în raport cu Legea Supremă le-a încredințat altor persoane.  Unor armăsari din rîndul PDM. Totodată, cum nu ar fi, această decizie este definitivă și nu poate fi irevocabilă.

Dar iată care este întrebarea: președintele interimar – este doar pentru un caz concret – numirea lui Eugen Sturza în funcția de ministru Apărării, sau cum? Judecînd după toate, ”sau cum”. Precedentul a fost creat și, de acum încolo, nimic nu va împiedica Guvernul să ”exercite temporar” funcțiile președintelui atunci cînd va vrea să numească un oricare alt ministru comod. În acest fel, Igor Dodon devine un ”președinte interimar permanent”.

În acest caz, de ce toată această situație să nu fie soluționată dintr-o singură lovitură prin impunerea impicimentului pentru ”alesul de tot poporul”, veți întreba? Nu-nu! În primul rînd această procedură este de lungă durată și plictisitoare. N al doilea rînd, partidul de la guvernare nu are de gînd să-i facă rating lui Dodon și să-l transforme în Isus-ul de la Sadova. Și, în sfîrșit (cel mai important) Dodon încă mai poate fi de folos democraților în contextul alegerilor care se apropie.

Impicimentul, însă, presupune posibilitatea unor riscuri necontrolate pentru PDM. Riscuri, pe care formațiunea va încerca să le evite.

”Întrerupătorul pentru Dodon” a fost inventat exclusiv pentru a-l ține din scurt. Dar și ca un fel de amenințare: i-a vezi, băiete, dacă ceva nu merge, atunci ...

Ceea ce ține de ”alesul de tot poporul” acest escroc politic avar de putere se teme ca dracu de tămîie de impiciment și demisie, or, TOTUL lui este actuala sa funcție și, fiți siguri, el se va ține cu dinții de ea.

Eugeniu Marian скачать dle 10.6фильмы бесплатно