Rude străine

Usatîi de acum l-a turtit sub sine pe Dodon. Acum ambii nici nu se pot despărţi, nici nu pot întoarce situaţia la punctul iniţial.

Pentru actualul electorat din Moldova, ar fi straniu ca trendul protestelor să nu fie  preluat de fondatorul sectei martorilor care au văzut scoaterea genţii în pătrăţele – guru şi primarul de Bălţi, Renato Usatîi.

Cel care, în loc să se preocupe de problemele bălţenilor, ceea ce constituie principala sa obligaţie, îşi imaginează că este un om de stat, ceva de tipul Cesar de la Făleşti de coloratură Solnţevo.

Totodată, dl Usatîi s-a distanţat de «platforma civică», declarînd că are un careva «proiect nou»,  fără includerea în acesta a liderilor Platformei DA, care  au contat pe faptul că anume ei vor deveni o alternativă a  actualei puteri,  însă, convingîndu-se că «nu li se oferă loc acolo»,  acum îşi fac nervi.

Dumnealui a mai spus că ideea «noului proiect» i-a venit spontan.  «Astăzi există un proiect de creare a unui nou partid. Acesta va fi condus de cea care nu a devenit mireasa mea — Maia Sandu. Acum alegem oameni noi — conducători, lucrători în ministere, în structuri comerciale. Oameni care să nu fie pătaţi de nimic», a declarat dl Usatîi, în obişnuita sa manieră evitînd să dea vreo informaţie concretă.

Cel mai ridicol este faptul că în planul de organizare a unor proteste cu corturi  în faţa Parlamentului, lui Renato Usatîi s-a grăbit să i se alăture căpetenia socialiştilor moldoveni,  dl Igor Dodon, tot el protagonist al demascărilor făcute tot de Usatîi cu doi în urmă referitor la faptul că dl Dodon  a primit de la dl Filat o geantă cu 300 de euro pentru acceptul lui să voteze candidatura dlui Timofti la funcţia de preşedinte al ţării. În cadrul unei emisiuni televizate, el a declarat că a urmărit personal respectiva procedură de dare/primire a mitei.  Ceea ce nu l-a împiedicat nici pe dumnealui, nici pe defăimatul Dodon să organizeze frăţeşte o conferinţă de presă consacrată actualei situaţii politice.

Fără a şovăi vreun pic, ei au declarat că principalul scop tactic al lor rămîne demisia preşedintelui ţării. Pentru a-l atinge, «Partidul Nostru» al lui Usatîi şi Partidul Socialiştilor al lui Dodon intenţionează, cu susţinerea activiştilor şi a tuturor cetăţenilor neindiferenţi, să lupte neabătut pînă la victoria finală.

Ca rezultat, pe 27 septembrie,  ambele formaţiuni politice au decis, cum se spune, să scurteze nasul Platformei DA, pentru asta organizînd un marş propriu şi un miting cu aceleaşi revendicări pe care le-a lansat platforma — demisia a toate şi a tuturor. Şi, deoarece piaţa din centrul oraşului este de acum ocupată,  «pănăşiştii» şi «păsărămiştii» s-au instalat în preajma Ministerului Agriculturii.

Deci, s-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat.  Întregul activ al acestor două partide, convocat din întreaga ţară, s-a adunat în unul şi acelaşi loc. Şi ce au văzut aici cei din activ? Pe de o parte, pe un tipic funcţionar de birou, care bolmojeşte ceva nedesluşit pe scenă — Igor Dodon. Pe de alta — pe «înflăcăratul» Renato Usatîi, care, într-un stil  а la «lepsс & stas mihailov» amestecat cu glumele sale răsuflate, face promisiuni de a împlini dorinţele întregului popor, fără de nici o excepţie.  

Fără a se sinchisi cît de cît, cu aceste declaraţii, Usatîi l-a asfixiat pe Dodon. Şi cel mai trist pentru capul socialiştilor este faptul că, acum, el nu se mai poate despărţi de cel mai înrăit «prieten» al său, Usatîi, şi nici situaţia creată nu o poate readuce cumva la punctul ei iniţial.

***

Un detaliu caracteristic: funcţionarii responsabili din Uniunea Europeană le cer insistent autorităţilor moldovene să procedeze la negocieri cu protestatarii şi să  îndepliniească toate condiţiile înaintate de ei.

Să ne amintim: atunci cînd acţiuni paşnice de protest a desfăşurat sau desfăşoară Partidul Comuniştilor, nimeni din funcţionarii UE nu a rostit nici măcar un cuvînt despre necesitatea ca autorităţile să negocieze cu protestatarii. Acum însă Occidentul încearcă să susţină cursul falit de integrare europeană a Moldovei, insuflînd să nu fie schimbat cursul de dezvoltare a ţării, ci persoanele care deţin puterea.  

După toate, avem ceea ce avem. Adică, o mînă de flecari cu reputaţie dubioasă încearcă să înlăture de la «treucă» altă mînă de flecari, care s-a compromis peste măsură de tare.  Iar de popor — oameni indignaţi, care nu-i mai pot răbda pe aventurierii de la putere — ei au nevoie doar în calitate de paravan şi «spărgător de ziduri».

Eugeniu Marian