Oleg Reidman: Schimbarea puterii este un proces firesc şi corect

Dacă Guvernul nu face faţă, atunci noi, chiar dacă vom rămîne unicii, vom insista să-şi dea demisia

Deputat în Parlament din partea fracţiunii PCRM, vicepreşedinte al Comisiei economie, buget şi finanţe, fostul consilier prezidenţial pe probleme economice — Oleg Reidman a participat la emisiunea «Important» de la postul de televiziune TVC 21.

Ziarul «Comunistul» publică cele mai importante fragmente din emisiunea sus menţionată. (Înregistrarea emisiunii poate fi urmărită pe site-ul comunist.md).

Moderator: Suntem în luna martie 2016, însă, bugetul de stat nu a fost încă adoptat. Cum putem evalua o asemenea politică?

Oleg Reidman: Acest lucru nu se întîmplă pentru prima dată. Pînă în 2009, a existat o regulă strictă în conformitate cu care, în procesul bugetar participau cel puţin trei elemente. Primul — cheltuieli de durată medie pentru o perioadă de trei ani. În baza acestuia era elaborată politica fiscală. Adică, un set de modificări la lege pentru anul viitor în baza cărora era calculat bugetul.

Toate trebuiau să fie gata în luna iulie pînă la încheierea sesiunii de primăvară a Parlamentului. După care urma calcularea bugetului şi către luna octombrie documentul era prezentat Parlamentului. În perioada guvernării PCRM, acest proces era controlat în mod strict. Responsabilitatea Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei şi celorlalţi participanţi în acest proces era la nivel — dacă aţi eşuat, sunteţi liberi.

Moderator: Putem pune întîrzierea aprobării bugetului pe seama faptului că în 2015 am avut trei guverne? Iar acum este imposibil de a identifica vinovaţii.

Oleg Reidman: Dar în 2014 ce am avut? În 2013?

Moderator: Alianţele s-au schimbat. Instabilitatea politică generează instabilitate economică pentru ţară.

Oleg Reidman: Nu, nu aveţi dreptate. Acest lucru se întîmplă din cauza lipsei de disciplină. Samavolnicie. Neglijarea rolului Parlamentului. În viziunea mea, această situaţie nu este altceva decît huliganism. Anul trecut, bugetul şi politica fiscală au fost adoptate cu ajutorul asumării responsabilităţii de către Guvern. Şi ce vedem? Dacă în 2013, după toate rectificările, la buget nu s-au acumulat 100 milioane de lei, atunci, în 2015, bugetul nu a fost executat, la partea venituri, cu 500 milioane de lei.

Însă, în perioada 2001 — 2009, nici un ministru de Finanţe nu ar fi rămas în fotoliul lui dacă bugetul nu ar fi fost executat la capitolul venituri. Mai mult decît atît, anul trecut, partea de cheltuieli nu a fost executată cu 2,7 miliarde de lei. Finanţare insuficientă. Economisesc ceva, bagă deficitul bugetar în patul lui Procust. Problema constă în viziunea strategică. În legătură cu asemenea sfaturi, care vin dintr-o parte, trebuie să ştii să faci faţă loviturilor, să duci negocieri cu donatorii străini de pe poziţiile interesului naţional.

Moderator: Va supravieţui oare economia noastră, în 2016, fără suportul FMI?

Oleg Reidman: Exact aceeaşi întrebare era adresată în 2001, atunci cînd comuniştii au venit la guvernare.

Moderator: Îmi amintesc că a supravieţuit şi chiar a început să crească.

Oleg Reidman: Dacă e să ne uităm la dinamica bugetară din acei ani, este foarte elocventă şi relevantă. Veniturile bugetului public naţional au crescut de 4 ori, iar veniturile bugetului de stat au sporit de 5 ori. Veniturile cresc şi acum. Veniturile la buget cresc din an în an, însă, acestea nu ating indicatorii planificaţi, care sunt stabiliţi prin lege şi nimeni nu poartă responsabilitate pentru acest lucru. Atunci cînd traversaţi strada la culoarea roşie a semaforului, agentul de circulaţie poate să vă amendeze? Poate. Iar atunci cînd ministrul Finanţelor aduce un raport despre faptul că bugetul nu a fost executat, iar el este adoptat prin lege, şi nimeni nu poartă nicio responsabilitate — asta înseamnă lipsa disciplinei bugetare.

Moderator: În opinia dumneavoastră, din actuala componenţă a Guvernului fac parte economişti profesionişti puternici, care înţeleg această situaţie şi ştiu cum să o redreseze?

Oleg Reidman: Acolo sunt oameni cu cap. Dar sunt ei oare să schimbe situaţia… Eu cred că în condiţiile acelor declaraţii de program şi a acelor orientări spre ajutorul extern, percepînd Acordul de Asociere ca pe o Biblie… Aceste orientări îi va împiedica să schimbe situaţia.

Moderator: După ce Guvernul Leancă a semnat Acordul de Asociere cu UE, PCRM l-a criticat dur pe Leancă declarînd că el «a dat Moldova în subordinea colonială a Uniunii Europene».

Oleg Reidman: Într-adevăr, aşa este. Despre ce este vorba? Atunci cînd noi am declarat cursul de dezvoltare europeană, nu era vorba despre aderarea ţării la ceva, era vorba despre edificarea economiei, sferei publice, vieţii sociale de tip european, aici, la noi în Moldova. A fost elaborat un plan de acţiuni pentru trei ani de zile şi care a fost îndeplinit cu succes, îndeplinirea acestui plan a fost înalt apreciată de Comisia Europeană. Trebuia de continuat în aceeaşi manieră. În cadrul apropierii de UE au fost reexaminate 190 de legi. Aceasta este preocuparea mai multor ţări, inclusiv, a Federaţiei Ruse. Ulterior, europenii au devenit mult prea de dreapta. Şi atunci cînd s-au încheiat planurile ce reieşeau din politica de vecinătate europeană, ei nu ştiau ce să facă cu asta, ce alt instrument de colaborare să propună ţărilor corespunzătoare. Noi, la timpul nostru, am propus, în cadrul negocierilor, să continuăm politica de vecinătate europeană. Dar nu, s-a propus Parteneriatul Estic. Atunci cînd ne-am uitat la harta Europei şi am văzut pe cine invită ei în Parteneriatul Estic şi care sunt scopurile acestui parteneriat, am depistat că nu este altceva decît un cordon sanitar în jurul Federaţiei Ruse. Şi nu am aderat la Parteneriatul Estic. Se întîmpla la sfîrşitul perioadei de guvernare comunistă, noi nu am semnat acel acord. Deşi eram seduşi în fel şi chip. De exemplu, cu fonduri mari. Noi am continuat modernizarea economiei, vieţii sociale şi altor domenii în stil european. Cînd au format parteneriatul Estic, europenii au început să se gîndească cum să-l încheie. Au decis să-l încheie cu Acordul de Asociere. Acest instrument se aplică de mult. Ţările latino-americane sunt asociate, de asemenea, ţările Orientului Apropiat. Mai mult, atunci cînd am văzut Acordul de Asociere am rămas mască. În primul rînd, Acordul conţine două documente. Primul — politic, care totalmente contravine Constituţiei noastre şi concepţiei noastre despre cum trebuie să se dezvolte Republica Moldova. Se pune problema participării în politica Uniunii Europene în sfera securităţii şi apărării. Haideţi să ne punem întrebarea: este oare Moldova membru a UE pentru a se apăra sau noi trebuie să apărăm Uniunea Europeană de cineva anume? Or, noi trebuie să participăm la apărarea sa de cineva anume? De ce această apărare este bilaterală, ci nu o apărare europeană multilaterală?

Noi suntem un stat neutru şi nouă nu ne convine acest lucru. Al doilea document — economic. Este în afara oricăror critici. Interesele noastre, pur şi simplu au fost cedate, fără nici un fel de apărare.

Acum — ce-i de făcut? Oponenţii noştri de stînga, în persoana forţelor cunoscute, care se rup să ajungă în fotoliul prezidenţial, strigau că este «necesară denunţarea». Republica Moldova nu este Vanea prostul. Acest lucru nu este chiar atît de simplu.

Deci, ce trebuie de făcut? Trebuie de luat acest Acord, de mers cu el la europeni şi de spus, chipurile, domnilor, Acordul nu este o Biblie, Coran şi nici Talmud, haideţi să monitorizăm lunar, trimestrial ce funcţionează şi ce încurcă. Iar ceea ce împiedică — să clarificăm de ce se întîmplă astfel şi să sistăm. Pentru ca documentul să fie cu adevărat lucrativ în atenţie şi permanent.

Moderator: În cazul în care în Parlament se va pune problema acordării votului de neîncredere pentru Guvernul Filip, fracţiunea PCRM este gata să voteze pentru?

Oleg Reidman: Noi nu am susţinut învestirea lui Filip, de ce nu am susţine moţiunea de cenzură? Partidul Comuniştilor nu ţese intrigi şi nu se joacă cu asemenea chestiuni. Dacă Guvernul nu face faţă responsabilităţilor, atunci noi, chiar dacă vom rămîne unicii, oricum vom cere demisia acestuia. În 2015, Guvernul a lucrat cu calificativul minus. Însă, în activitatea Executivului trebuie să existe o anumită consecutivitate. În 2010, atunci cînd comuniştii au trecut în opoziţie, eu, ţinînd un discurs la unul din posturile TV, am spus că comuniştii nu sunt revanşarzi, nimic nu este veşnic, inclusiv, aflarea la guvernare.

Schimbarea puterii este un proces firesc şi, în acelaşi timp, un proces corect. Dar, cel mai important — trebuie să existe continuitate, ceea ce, din păcate, nu există. Oamenii s-au bătut să ajungă la putere de parcă apucau un paner cu biscuiţi şi un borcan cu dulceaţă.

Moderator: În cazul în care Guvernul Filip va fi demis şi, pe fundalul declaraţiilor lui Marian Lupu precum că ar fi fost mai bine de a fi încredinţat Guvernul lui Vlad Plahotniuc, cum va reacţiona PCRM, va susţine un asemenea cabinet?

Oleg Reidman: Eu cred că nu. Dumneavoastră credeţi că Guvernul Filip îşi formează programul de sine stătător? Nu, acest program este conceput în nucleul Partidului Democrat. Noi, comuniştii, atunci cînd nu am votat pentru Guvernul Filip, anume din acest considerent am procedat astfel. Pe motiv de program. Dacă noi am putea influenţa formarea programului şi la formarea politicii guvernamentale, în funcţie de gradul influenţei noastre ar fi fost determinată susţinerea sau respingerea. Iar personajele, în acest context, joacă ultimul rol.

Moderator: Pe cît de reală este consolidarea forţelor de stînga? Pe cît de posibil este acest lucru în eventualitatea alegerilor parlamentare anticipate?

Oleg Reidman: Pentru început trebuie să clarificăm cine sunt aceste forţe de stînga. Eu nu am văzut la forţele noastre de stînga — nici la partidul lui Usatîi, nici la Partidul Socialiştilor a lui Dodon — programe care ar putea fi evaluate din punct de vedere doctrinal pe cît sunt ele de stînga. Şi cel mai important — pe cît de patriotice sunt în raport cu Moldova.

Eu înţeleg că noi nu avem cu cine să ne consolidăm. Da, scindarea eşichierului politic de stînga s-a realizat în mod conştient. Atacurile şi scindarea comuniştilor are loc doar pentru că, din punct de vedere doctrinal, din punct de vedere al capacităţilor sale, PCRM reprezintă, astăzi, un pericol şi pentru actuala guvernare şi pentru cei care se perindă pe eşichierul politic de stînga şi acumulează voturi străine.

Moderator: Ce se va întîmpla dacă ne vom alege cu un preşedinte, să zicem, din rîndul opoziţiei avînd în vedere actuala componenţă a Parlamentului, avînd în vedere actuala majoritate parlamentară?

Oleg Reidman: Asemenea situaţii au mai fost. Eu presupun că din asta nu va ieşi nimic bun. Va fi război: fie între preşedinte şi Guvern, aşa cum a fost pe timpul lui Snegur şi Sangheli, care aproape că nu a culminat cu scoaterea armatei pe străzi; fie război între preşedinte şi Parlament, aşa cum a fost pe timpul lui Lucinschi şi Diacov. Însă, în orice caz, acesta va fi un război pentru plenipotenţe suplimentare ale preşedintelui. Spuneţi-mi, ştie cineva numele de familie al preşedintelui Israelului sau Germaniei? Este vorba despre ţările în care forma de guvernare este parlamentară… Problema constă în altceva. În ce condiţii poate influenţa preşedintele situaţia din ţară, în calitatea sa de vîrf al piramidei? Asemenea condiţii există din punct de vedere ipotetic şi ele au fost realizate din 2001 pînă în 2008, atunci cînd preşedintele avea susţinerea majorităţii parlamentare care l-a înaintat. În acest caz, totul se desfăşoară calculat, verticalele puterii sunt construite şi fiecare îşi face treaba lui în condiţiile în care nu există nici un fel de război.

Moderator: Consideraţi că acest lucru este posibil? Or, noi niciodată nu vom mai avea o asemenea formă de guvernare?

Oleg Reidman: În viaţă totul este posibil. Evident, susţinerea populaţiei este foarte importantă. Însă, astăzi, populaţia este influenţată într-o mare măsură de mass-media. Presa din ţara noastră este departe de a fi obiectivă. Jurnaliştii caută scandal, un cadru video cu efect, dar nu esenţa problemei. În 2015, fracţiunea PCRM a înaintat în Parlament mai multe iniţiative legislative. Preşedintele Comisiei pentru protecţie socială, Oxana Domenti este prima, printre deputaţi, după numărul de iniţiative. Multe dintre ele au fost adoptate pentru că nu sunt populiste.

Moderator: Ce trebuie, acum, să facă Guvernul Filip pentru a stabiliza situaţia din ţară iar creşterea economică să fie posibilă?

Oleg Reidman: Întîi de toate, trebuie de realizat politica fiscală şi de o transferat din calitate de restrictivă în calitate de stimulativă. Iar opinia FMI nu ar trebui să ne intereseze. Stimulii trebuie să fie tangibili, palpabili chiar din momentul adaptării lor. Printre unii indicatori macroeconomici trebuie să ne determinăm care dintre ei sunt prioritari. Este oare, astăzi,importantă pentru noi inflaţia pe care tot încearcă să ne o bage pe gît?

Pentru noi, astăzi, este mai importantă angajarea populaţiei în cîmpul muncii. Pentru că, anul trecut, numărul populaţiei economic active a crescut cu 6%, iar numărul celor angajaţi în cîmpul muncii a scăzut cu 1%, numărul şomerilor a crescut cu 0,6 puncte procentuale. Angajarea este undiţa pe care putem să li-o dăm oamenilor. Dacă oamenii nu vor fi angajaţi, va creşte presiunea asupra bugetului, dar nu putem lăsa oamenii în frig şi flămînzi. Ocuparea în cîmpul muncii nu apare de la sine pe loc gol, sunt necesare investiţii pentru a construi un sarai, un atelier unde oamenii, cel puţin, vor alege miezul de nucă.

Însă, pentru a avea investiţii ele trebuie să fie atrase. Pentru atragerea investiţiilor nu există nimic mai bun decît cota zero a impozitului pe venit. Acest lucru a fost demonstrat de rezultatele guvernării noastre. În anul 2008, volumul investiţiilor străine directe a constituit 780 milioane de dolari. Noi aveam, însă, proiecte de implementare a Codului Fiscal pentru 3-5-7 ani, în funcţie de investiţii. Dar puterea s-a schimbat.