Dacă Guvernul nu face faţă, atunci noi, chiar dacă vom rămîne unicii, vom insista să-şi dea demisia
Deputat în Parlament din partea fracţiunii PCRM, vicepreşedinte al
Comisiei economie, buget şi finanţe, fostul consilier prezidenţial pe probleme economice — Oleg Reidman a participat la emisiunea «Important» de la postul de televiziune TVC 21.
Ziarul «Comunistul» publică cele
mai importante fragmente din emisiunea sus menţionată. (Înregistrarea
emisiunii poate fi urmărită pe site-ul comunist.md).
Moderator: Suntem în luna martie
2016, însă, bugetul de stat nu a fost încă adoptat. Cum putem evalua o asemenea politică?
Oleg
Reidman: Acest lucru nu se întîmplă pentru prima dată. Pînă în 2009, a existat o regulă
strictă în conformitate cu care, în procesul bugetar participau cel puţin trei
elemente. Primul — cheltuieli de durată medie pentru o perioadă de trei ani. În
baza acestuia era elaborată politica fiscală. Adică, un set de modificări la
lege pentru anul viitor în baza cărora era calculat bugetul.
Toate trebuiau să
fie gata în luna iulie pînă la încheierea sesiunii de primăvară a
Parlamentului. După care urma calcularea bugetului şi către luna octombrie
documentul era prezentat Parlamentului. În perioada guvernării PCRM, acest
proces era controlat în mod strict. Responsabilitatea Ministerului Finanţelor,
Ministerului Economiei şi celorlalţi participanţi în acest proces era la nivel
— dacă aţi eşuat, sunteţi liberi.
Moderator: Putem pune întîrzierea
aprobării bugetului pe seama faptului că în 2015 am avut trei guverne? Iar acum
este imposibil de a identifica vinovaţii.
Oleg Reidman: Dar în 2014 ce am avut? În 2013?
Moderator: Alianţele s-au
schimbat. Instabilitatea politică generează instabilitate economică pentru ţară.
Oleg
Reidman: Nu, nu aveţi dreptate. Acest lucru se întîmplă din cauza lipsei de
disciplină. Samavolnicie. Neglijarea rolului Parlamentului. În viziunea mea,
această situaţie nu este altceva decît huliganism. Anul trecut, bugetul şi
politica fiscală au fost adoptate cu ajutorul asumării responsabilităţii de
către Guvern. Şi ce vedem? Dacă în 2013, după toate rectificările, la buget nu
s-au acumulat 100 milioane de lei, atunci, în 2015, bugetul nu a fost executat,
la partea venituri, cu 500 milioane de lei.
Însă, în perioada 2001 — 2009, nici
un ministru de Finanţe nu ar fi rămas în fotoliul lui dacă bugetul nu ar fi
fost executat la capitolul venituri. Mai mult decît atît, anul trecut, partea
de cheltuieli nu a fost executată cu 2,7 miliarde de lei. Finanţare
insuficientă. Economisesc ceva, bagă deficitul bugetar în patul lui Procust.
Problema constă în viziunea strategică. În legătură cu asemenea sfaturi, care
vin dintr-o parte, trebuie să ştii să faci faţă loviturilor, să duci negocieri
cu donatorii străini de pe poziţiile interesului naţional.
Moderator: Va supravieţui oare
economia noastră, în 2016, fără suportul FMI?
Oleg Reidman: Exact aceeaşi întrebare era
adresată în 2001, atunci cînd comuniştii au venit la guvernare.
Moderator: Îmi amintesc că a
supravieţuit şi chiar a început să crească.
Oleg Reidman: Dacă e să ne uităm la dinamica
bugetară din acei ani, este foarte elocventă şi relevantă. Veniturile bugetului
public naţional au crescut de 4 ori, iar veniturile bugetului de stat au sporit
de 5 ori. Veniturile cresc şi acum. Veniturile la buget cresc din an în an, însă,
acestea nu ating indicatorii planificaţi, care sunt stabiliţi prin lege şi
nimeni nu poartă responsabilitate pentru acest lucru. Atunci cînd traversaţi
strada la culoarea roşie a semaforului, agentul de circulaţie poate să vă
amendeze? Poate. Iar atunci cînd ministrul Finanţelor aduce un raport despre
faptul că bugetul nu a fost executat, iar el este adoptat prin lege, şi nimeni
nu poartă nicio responsabilitate — asta înseamnă lipsa disciplinei bugetare.
Moderator: În opinia
dumneavoastră, din actuala componenţă a Guvernului fac parte economişti
profesionişti puternici, care înţeleg această situaţie şi ştiu cum să o
redreseze?
Oleg Reidman: Acolo sunt oameni cu cap. Dar
sunt ei oare să schimbe situaţia… Eu cred că în condiţiile acelor declaraţii de
program şi a acelor orientări spre ajutorul extern, percepînd Acordul de
Asociere ca pe o Biblie… Aceste orientări îi va împiedica să schimbe situaţia.
Moderator: După ce Guvernul Leancă a semnat Acordul de Asociere cu UE, PCRM l-a criticat dur pe
Leancă declarînd că el «a dat Moldova în subordinea colonială a Uniunii
Europene».
Oleg Reidman: Într-adevăr, aşa este. Despre ce
este vorba? Atunci cînd noi am declarat cursul de dezvoltare europeană, nu era
vorba despre aderarea ţării la ceva, era vorba despre edificarea economiei,
sferei publice, vieţii sociale de tip european, aici, la noi în Moldova. A fost
elaborat un plan de acţiuni pentru trei ani de zile şi care a fost îndeplinit
cu succes, îndeplinirea acestui plan a fost înalt apreciată de Comisia
Europeană. Trebuia de continuat în aceeaşi manieră. În cadrul apropierii de UE
au fost reexaminate 190 de legi. Aceasta este preocuparea mai multor ţări,
inclusiv, a Federaţiei Ruse. Ulterior, europenii au devenit mult prea de dreapta.
Şi atunci cînd s-au încheiat planurile ce reieşeau din politica de vecinătate
europeană, ei nu ştiau ce să facă cu asta, ce alt instrument de colaborare să
propună ţărilor corespunzătoare. Noi, la timpul nostru, am propus, în cadrul
negocierilor, să continuăm politica de vecinătate europeană. Dar nu, s-a propus
Parteneriatul Estic. Atunci cînd ne-am uitat la harta Europei şi am văzut pe
cine invită ei în Parteneriatul Estic şi care sunt scopurile acestui
parteneriat, am depistat că nu este altceva decît un cordon sanitar în jurul
Federaţiei Ruse. Şi nu am aderat la Parteneriatul Estic.
Se întîmpla la sfîrşitul perioadei de guvernare comunistă, noi nu am semnat
acel acord. Deşi eram seduşi în fel şi chip. De exemplu, cu fonduri mari. Noi
am continuat modernizarea economiei, vieţii sociale şi altor domenii în stil
european. Cînd au format parteneriatul Estic, europenii au început să se gîndească
cum să-l încheie. Au decis să-l încheie cu Acordul de Asociere. Acest
instrument se aplică de mult. Ţările latino-americane sunt asociate, de
asemenea, ţările Orientului Apropiat. Mai mult, atunci cînd am văzut Acordul de
Asociere am rămas mască. În primul rînd, Acordul conţine două documente. Primul
— politic, care totalmente contravine Constituţiei noastre şi concepţiei
noastre despre cum trebuie să se dezvolte Republica Moldova. Se pune problema
participării în politica Uniunii Europene în sfera securităţii şi apărării.
Haideţi să ne punem întrebarea: este oare Moldova membru a UE pentru a se apăra
sau noi trebuie să apărăm Uniunea Europeană de cineva anume? Or, noi trebuie să
participăm la apărarea sa de cineva anume? De ce această apărare este
bilaterală, ci nu o apărare europeană multilaterală?
Noi suntem un stat neutru
şi nouă nu ne convine acest lucru. Al doilea document — economic. Este în afara
oricăror critici. Interesele noastre, pur şi simplu au fost cedate, fără nici
un fel de apărare.
Acum — ce-i de făcut? Oponenţii
noştri de stînga, în persoana forţelor cunoscute, care se rup să ajungă în
fotoliul prezidenţial, strigau că este «necesară denunţarea». Republica Moldova
nu este Vanea prostul. Acest lucru nu este chiar atît de simplu.
Deci, ce
trebuie de făcut? Trebuie de luat acest Acord, de mers cu el la europeni şi de
spus, chipurile, domnilor, Acordul nu este o Biblie, Coran şi nici Talmud,
haideţi să monitorizăm lunar, trimestrial ce funcţionează şi ce încurcă. Iar
ceea ce împiedică — să clarificăm de ce se întîmplă astfel şi să sistăm. Pentru
ca documentul să fie cu adevărat lucrativ în atenţie şi permanent.
Moderator: În cazul în care în
Parlament se va pune problema acordării votului de neîncredere pentru Guvernul Filip, fracţiunea PCRM este gata să voteze pentru?
Oleg Reidman: Noi nu am susţinut învestirea
lui Filip, de ce nu am susţine moţiunea de cenzură? Partidul Comuniştilor nu ţese intrigi şi nu se joacă cu asemenea chestiuni. Dacă Guvernul nu face
faţă responsabilităţilor, atunci noi, chiar dacă vom rămîne unicii, oricum vom
cere demisia acestuia. În 2015, Guvernul a lucrat cu calificativul minus. Însă,
în activitatea Executivului trebuie să existe o anumită consecutivitate. În
2010, atunci cînd comuniştii au trecut în opoziţie, eu, ţinînd un discurs la
unul din posturile TV, am spus că comuniştii nu sunt revanşarzi, nimic nu este
veşnic, inclusiv, aflarea la guvernare.
Schimbarea puterii este un proces
firesc şi, în acelaşi timp, un proces corect. Dar, cel mai important — trebuie
să existe continuitate, ceea ce, din păcate, nu există. Oamenii s-au bătut să
ajungă la putere de parcă apucau un paner cu biscuiţi şi un borcan cu dulceaţă.
Moderator: În cazul în care
Guvernul Filip va fi demis şi, pe fundalul declaraţiilor lui Marian Lupu precum
că ar fi fost mai bine de a fi încredinţat Guvernul lui Vlad Plahotniuc, cum va
reacţiona PCRM, va susţine un asemenea cabinet?
Oleg Reidman: Eu cred că nu. Dumneavoastră
credeţi că Guvernul Filip îşi formează programul de sine stătător? Nu, acest
program este conceput în nucleul Partidului Democrat. Noi, comuniştii, atunci cînd
nu am votat pentru Guvernul Filip, anume din acest considerent am procedat
astfel. Pe motiv de program. Dacă noi am putea influenţa formarea programului
şi la formarea politicii guvernamentale, în funcţie de gradul influenţei
noastre ar fi fost determinată susţinerea sau respingerea. Iar personajele, în
acest context, joacă ultimul rol.
Moderator: Pe cît de reală este
consolidarea forţelor de stînga? Pe cît de posibil este acest lucru în
eventualitatea alegerilor parlamentare anticipate?
Oleg Reidman: Pentru început trebuie să
clarificăm cine sunt aceste forţe de stînga. Eu nu am văzut la forţele noastre
de stînga — nici la partidul lui Usatîi, nici la Partidul Socialiştilor
a lui Dodon — programe care ar putea fi evaluate din punct de vedere doctrinal
pe cît sunt ele de stînga. Şi cel mai important — pe cît de patriotice sunt în
raport cu Moldova.
Eu înţeleg că noi nu avem cu
cine să ne consolidăm. Da, scindarea eşichierului politic de stînga s-a
realizat în mod conştient. Atacurile şi scindarea comuniştilor are loc doar
pentru că, din punct de vedere doctrinal, din punct de vedere al capacităţilor
sale, PCRM reprezintă, astăzi, un pericol şi pentru actuala guvernare şi pentru
cei care se perindă pe eşichierul politic de stînga şi acumulează voturi
străine.
Moderator: Ce se va întîmpla
dacă ne vom alege cu un preşedinte, să zicem, din rîndul opoziţiei avînd în
vedere actuala componenţă a Parlamentului, avînd în vedere actuala majoritate
parlamentară?
Oleg Reidman: Asemenea situaţii au mai fost.
Eu presupun că din asta nu va ieşi nimic bun. Va fi război: fie între
preşedinte şi Guvern, aşa cum a fost pe timpul lui Snegur şi Sangheli, care
aproape că nu a culminat cu scoaterea armatei pe străzi; fie război între
preşedinte şi Parlament, aşa cum a fost pe timpul lui Lucinschi şi Diacov. Însă,
în orice caz, acesta va fi un război pentru plenipotenţe suplimentare ale
preşedintelui. Spuneţi-mi, ştie cineva numele de familie al preşedintelui
Israelului sau Germaniei? Este vorba despre ţările în care forma de guvernare
este parlamentară… Problema constă în altceva. În ce condiţii poate influenţa
preşedintele situaţia din ţară, în calitatea sa de vîrf al piramidei? Asemenea
condiţii există din punct de vedere ipotetic şi ele au fost realizate din 2001
pînă în 2008, atunci cînd preşedintele avea susţinerea majorităţii parlamentare
care l-a înaintat. În acest caz, totul se desfăşoară calculat, verticalele
puterii sunt construite şi fiecare îşi face treaba lui în condiţiile în care nu
există nici un fel de război.
Moderator: Consideraţi că acest
lucru este posibil? Or, noi niciodată nu vom mai avea o asemenea formă de
guvernare?
Oleg Reidman: În viaţă totul este posibil.
Evident, susţinerea populaţiei este foarte importantă. Însă, astăzi, populaţia
este influenţată într-o mare măsură de mass-media. Presa din ţara noastră este
departe de a fi obiectivă. Jurnaliştii caută scandal, un cadru video cu efect,
dar nu esenţa problemei. În 2015, fracţiunea PCRM a înaintat în Parlament mai
multe iniţiative legislative. Preşedintele Comisiei pentru protecţie socială, Oxana Domenti este prima, printre deputaţi,
după numărul de iniţiative. Multe dintre ele au fost adoptate pentru că nu sunt
populiste.
Moderator: Ce trebuie, acum, să
facă Guvernul Filip pentru a stabiliza situaţia din ţară iar creşterea
economică să fie posibilă?
Oleg Reidman: Întîi de toate, trebuie de
realizat politica fiscală şi de o transferat din calitate de restrictivă în
calitate de stimulativă. Iar opinia FMI nu ar trebui să ne intereseze. Stimulii
trebuie să fie tangibili, palpabili chiar din momentul adaptării lor. Printre
unii indicatori macroeconomici trebuie să ne determinăm care dintre ei sunt
prioritari. Este oare, astăzi,importantă pentru noi inflaţia pe care tot încearcă
să ne o bage pe gît?
Pentru noi,
astăzi, este mai importantă angajarea populaţiei în cîmpul muncii. Pentru că,
anul trecut, numărul populaţiei economic active a crescut cu 6%, iar numărul
celor angajaţi în cîmpul muncii a scăzut cu 1%, numărul şomerilor a crescut cu 0,6 puncte procentuale. Angajarea este
undiţa pe care putem să li-o dăm oamenilor. Dacă oamenii nu vor fi angajaţi, va
creşte presiunea asupra bugetului, dar nu putem lăsa oamenii în frig şi flămînzi.
Ocuparea în cîmpul muncii nu apare de la sine pe loc gol, sunt necesare
investiţii pentru a construi un sarai, un atelier unde oamenii, cel puţin, vor
alege miezul de nucă.
Însă, pentru a avea investiţii ele trebuie să fie atrase.
Pentru atragerea investiţiilor nu există nimic mai bun decît cota zero a
impozitului pe venit. Acest lucru a fost demonstrat de rezultatele guvernării
noastre. În anul 2008, volumul investiţiilor străine directe a constituit 780
milioane de dolari. Noi aveam, însă, proiecte de implementare a Codului Fiscal
pentru 3-5-7 ani, în funcţie de investiţii. Dar puterea s-a schimbat.
Mă tem că Guvernul Filip nu este în stare să facă aşa ceva pentru că ei
nu au voinţă politică şi susţinere politică din partea Parlamentului şi
fracţiunilor pentru acţiunile de stabilizare şi creştere economică. Ei au doar
garanţii şi susţinere pentru ca să nu fie declanşate alegeri parlamentare
anticipate.
Pregătit de Marina Țurcan
скачать dle 10.6фильмы бесплатно