«În viaţa mea, comcomolului îi datorez multe».
Grija noastră
este simplă, este grija noastră. Să înflorească Patria noastră…». Prin versurile cîntecului comsomolist, care răsuna la toate reuniunile
organizate de ziua de naștere a Uniunii Tineretului Comunist Leninist al Uniunii Sovietice, astăzi, cu ocazia
aniversării a 97 de ani, aduc sincere felicitări generațiilor de comsomoliști ai anilor 60–80.
Toate activitățile lor au fost subordonate unui fapt esențial — să facă totul
pentru ca mărețul stat sovietic, din care făcea parte și Moldova, să
înflorească.
Cu respect deosebit, căldură și speranță,
mă adresez generației contemporane de comsomoliști din Moldova care, din
fericire, continuă să urmeze cauza Comsomolului. Mulțumim tuturor acelor tineri
curajoși care au creat organizațiile de comsomoliști.
Eu, președintele
Organizației Veteranilor din Republica Moldova, am reușit să mă conving că
Comsdomolul este o verigă activă a societății, activînd împreună cu Tatiana
Necoară, Ina Șupac, Denis Iachimovschi, apărînd împreună memoriale, organizînd
festivalul «Vera, Nadejda, Liubovi — Victoria», acțiunea «Lumînările memoriei»
și multe alte acțiuni patriotice.
Felicitări, tineri prieteni! Vă felicit cu
ocazia împlinirii a 20 de ani de la fondarea Comsomolului și Moldovei suverane.
În sufletul meu, la fiecare amintire despre
Comsomol, renasc sentimente de recunoștință pentru impresionanta școală a
dragostei pentru Patrie și respectarea tradițiilor, a responsabilității și
dăruirii, grijii față de cei mici și respectului pentru vîrstnici, setei de
cunoaștere a lumii și romanticii, prieteniei între popoare. Niciodată, nici în
fragedă tinerețe, nici la maturitate și nici astăzi nu găsesc motive să
reproșez ceva acestei uniuni.
Grija enormă pentru educația generațiilor în
creștere era reflectată în Codul moral al edificării comunismului avînd în
vedere particularitățile de vîrstă a cetățenilor: grădinița, școala (aici erau
formate noi generații, treaptă cu treaptă — octombrei, pioneri, comsomoliști),
după care urma o treaptă și mai înaltă — instituțiile de învățămînt (școli profesionale,
școlile tehnice, universitate); colectivul de muncă.
Numai ce modalități interesante de muncă li se
propuneau comsomoliștilor! Crează, inventează, încearcă: «Reflectorul
Comsomolist» veghea ordinea publică; tinerii comsomoliști ajutau veteranii și
pensionarii; jocurile pionerești și comsomoliste «Zarnița» și «Pui de Vultur»
n-am să le uit niciodată — adevărate competiții sportive.
Cea mai rîvnită postură — șefia asupra
pionerilor și octombreilor. Ce să mai zic de excursiile prin locurile gloriei militare!... Anual, departamentul școlar al Comitetului
Central al Comsomolului din republică (pe care am avut norocul să-l conduc din
1969 pînă în 1972) trimitea tinerii, în special pe cei din localitățile rurale,
la competiții «Zarnița».
Lucrătorii Comsomolului erau pregătiți
minuțios. Principala școală comsomolistă era la Veșniaki, de lîngă Moscova. În
rîndul elevilor am fost și eu, fapt care m-a influențat, în viitor, să mai fac
o specialitate — psiholog.
Pentru multe lucruri care mi-au permis să avansez
în cariera mea — de la viceministru al educației, prim-secretar raional de
partid, viceprimar al capitalei, rector al Academiei de Administrare Publică de
pe lîngă președinte, datorez COMSOMOLULUI. Carnetul de comsomolist și fotografia de la cel
de-al XIV-lea Congres al tineretului comunist, care a avut loc la Moscova, iar
eu făceam parte din delegația moldovenească, sunt printre cele mai scumpe
amintiri.
Anume pentru munca în structurile
comsomoliste mi s-a decernat diploma Prezidiului Consiliului Suprem al RSSM.
Visez la vremurile în care actuala generație de comsomoliști va avea parte de
asemenea onoruri. Da, și generațiile anilor 50–70 sunt mîndria Moldovei —
merită toată dragostea, înțelegerea și grija. Laitmotivul vieții mele, a vieții
colegilor mei, sunt versurile cîntecului tinereții noastre comsomoliste: «Să
înflorească Patria noastră…».
Ala Mironic, președintele Organizației Veteranilor din Republica Moldova
скачать dle 10.6фильмы бесплатно