Victoria va fi a noastră!

Din raportul prezentat de Vladimir Voronin la Congresul VIII al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova

Tovarăși delegați și invitați!

Au trecut de acum mai mult de 4 ani de cînd și-a ținit lucrările precedentul congres al partidului — Congresul al VII-lea. Și astăzi, noi, delegații Congresului VIII, ne-am adunat ca să analizăm și să apreciem activitatea Comitetului Central în perioada dintre aceste două congrese.

 Pregătirea către congres s-a făcut în strictă conformitate cu Statutul PCRM. S-au ținut adunări și conferințe de dare de seamă și alegeri în toate organizațiile partidului. La acestea, nu doar a fost aleasă o nouă conducere a structurilor de partid, precum și delegați la congres, ci și minuțios analizată starea de lucruri atît în înseși organizațiile de partid, cît și în ansamblu în PCRM și în întreaga țară.

Iată de ce sunt convins că, astăzi, și raportul, și luările dumneavoastră de cuvînt vor fi o continuare a acestei analize.

Să salvăm țara de capturatori 

Tovarăși!

Luînd decizia cu privire la data desfășurării congresului, Comitetul Central a pornit de la calendarul evenimentelor politice care au derulat în țară. Anume din acest considerent, congresul are loc peste o săptămînă după încheierea așa-numitelor alegeri prezidențiale.

Știm cu toții că, în țara în care sunt respectate Constituția și legile, alegerile — fie prezidențiale, fie parlamentare — constituie o importantă etapă în reînnoirea institutelor puterii în scopul de a insufla un nou impuls dezvoltării în toate aspectele a societății. Însă doar nu la noi, în Moldova, structurile corupte mafiote, care în 2009 au capturat puterea în rezultatul unei lovituri de stat, orice alegeri le organizează doar în scopul propriei autoconservări.

Anume de aceea suntem martorii unor tîrguri de cumpărare a alegătorilor, licitații de trădare a unor partide întregi, a deputaților. Sunt cumpărați funcționari din organele de stat ale puterii, magistrați, oameni cu epoleți. Nu sunt lăsați uitării nici judecătorii Curții Constituționale. Anume ei, — clar lucru, nu din proprie inițiativă –, au săvîrșit o crimă de stat, modificînd samavolnic ordinea de alegere a președintelui țării. Anume Curtea Constituțională și majoritatea parlamentară coruptă i-au mînat pe alegători la aceste alegeri nelegitime. Anume ei au înșelat poporul întregii țări, alegînd președintele în mod formal, fără a-i oferi drepturi și împuterniciri. De aceea, toate încercările celui pe care ei l-au ales președinte în ziua de 13 noiembrie, orice nume ar purta și orice inițiative ar promova, sunt condamnate la eșec.

Amintiți-vă, tovarăși delegați, că și fostul președinte al țării noastre a fost de asemenea ales de minoritatea coruptă cu încălcări foarte grave ale Constituției. În plus, ea a ales unul care timp de patru ani ale mandatului a tăcut, nu s-a implicat în nimic și pe nimeni nu l-a împiedicat să facă tot felul de samavolnicii.

Iată pe ce temeiuri s-a bazat decizia noastră de a boicota alegerile președintelui țării. Noi vom continua acest boicot și după alegeri. Noi nu-l vom recunoaște și nu vom colabora cu președintele ales cu încălcări ale Constituției.

De aceea, PCRM și adepții noștri trebuie să facă tot posibilul și imposibilul ca să salveze țara și poporul de capturatori prin organizarea alegerilor parlamentare anticipate.

Calea în opoziție Tovarăși!

Pe parcursul ultimilor patru ani, activitatea Partidului Comuniștilor s-a întemeiat pe hotărîrile Congresului VII și ale Comitetului Central. Iar deciziile luate de Congresul VII s-au bazat nu doar pe obiectivele noastre statutare și programatice, dar și pe realitățile ce s-au constituit în țară — schimbarea cardinală a componenței puterii, condițiile geopolitice și social-economice.

În întreaga perioadă de timp după Congresul VII, principala sarcină de program a partidului nostru a fost aceeași: cucerirea puterii, pentru a asigura dezvoltarea și consolidarea Republicii Moldova ca stat de orientare socială. Acest obiectiv rămîne pentru Partidul Comuniștilor și strategic, și extrem de important. La acesta s-a adăugat misiunea de a păstra independența și suveranitatea Moldovei în condițiile intensificării activității celei de a cincea coloane unioniste. În cei șapte ani de guvernare a «alianțelor proeuropene», țara tot mai des este numită «stat capturat și neafirmat». Fiți de acord că asta e o amenințare directă la adresa statalității noastre,de aceea a și devenit principala preocupare a PCRM.

În ciuda impedimentelor ce-i sunt create, păstrînd spiritul combativ al membrilor partidului și al tovarășilor aleși în organele locale și în Parlament, bizuindu-se pe sprijinul considerabil din partea populației, Partidul Comuniștilor și opoziția au devenit principala forță politică care în mod deschis și activ apără interesele țării și ale poporului prin toate metodele accesibile, demascînd și expunînd viciile puterii, ale liderilor ei și ale sfetnicilor din Occident ale acestor lideri.

Noi cunoșteam bine metodele așa-numitei guvernări democratice de acum în ajunul precedentului nostru congres, al VII-lea. Vom aminti doar cîteva din acestea.

Anul 2012. Moldova — stat capturat

În anul 2012, noi activam în condițiile unei opoziții profunde. Lupta pe parcursul a mai multe luni pentru dizolvarea Parlamentului, cu regret, nu s-a încununat de succes. Sub presiunea Occidentului și cu participarea salvatoare a trădătorului Dodon și a «prietenelor» sale, în luna martie a acelui an a fost ales un președinte nelegitim, dar pe placul Alianței.

Imediat după asta a urmat închiderea postului TV de opoziție NIT, unicul post care putea fi numit cu adevărat al poporului. Și partidul, și poporul au rămas fără unica sursă de adevăr. Guvernarea a simțit că poate să nu fie sancționată pentru asta și a procedat la nimicirea opoziției ca atare. Prin țară s-a rostogolit un val de acte de vandalism: au fost distruse monumente ale lui V. Lenin, alte simboluri sovietice. Guvernarea răspîndește activ ideea interzicerii partidului și a simbolurilor comuniste. Și, în final, chiar îndată după congres, simbolurile noastre sunt interzise prin lege de Parlament.

Noi nu ne-am resemnat. Noi am continuat lupta și mai activ. Dar apelurile noastre rămîneau fără nici un rezultat. Sfetnicii și sponsorii din Occident se făceau că nu văd crimele evidente ale tutelaților săi. Ba chiar îi și încurajau să continue lupta cu noi și cu adepții noștri.

În scopul de a îndeplini hotărîrile Congresului VII, noi am lansat în Parlament inițiativa desfășurării unui referendum la care cetățenii să răspundă pe ce cale să meargă mai departe Moldova: cu Europa, care nu vede fărădelegile ce se fac în țară și sprijină guvernarea antipopulară, sau cu Uniunea Vamală, care a început să se dezvolte cu ritmuri rapide și integrarea în care i-ar deschide țării noastre avantaje economice concrete, precum și o perspectivă. Clar lucru: guvernarea n-a admis organizarea acestui referendum. Doar de acum atunci, doar timp de cîțiva ani de aflare la putere, Alianța proeuropeană a reușit să discrediteze într-atît politica integrării europene, încît rezultatele unui asemenea referendum erau clare de la bun început. Guvernarea continua să activeze în disonanță cu interesele majorității covîrșitoare a populației țării. Și doar Partidul Comuniștilor a continuat să rămînă alături de popor și să acționeze împreună cu el. Anume în noiembrie 2012, Partidul Comuniștilor pentru întîia oară declară și întemeiază faptul statului capturat.

Anul 2013. Mișcare protestatară

De începutul anului 2013, noi ne-am apropiat, s-ar putea spune, cu cel mai înalt rating pe tot parcursul aflării noastre în opoziție. Ratingul nostru corespundea înaltelor temperaturi ale spiritului protestatar al societății. Pentru a da foc momîii de paie a Alianței antipopulare, se cerea doar «o scînteie». Și în ianuarie 2013 a apărut șansa de a o face atît noi, cît și întreaga țară.

Moldova a fost zguduită de încă o crimă a puterii — omorul unui om în timpul așa-numitei «vînători domnești». Omor săvîrșit în prezența și cu participarea Procurorului General, a cîtorva judecători și altor reprezentanți ai elitei de la putere. Partidul Comuniștilor a organizat imediat acțiuni de protest, cerînd să fie făcută o investigație independentă a cazului și să fie pedepsiți vinovații de crimă. De acum devenise evident faptul că a lăsa și în continuare la guvernare această putere este pur și simplu periculos pentru cetățeni și pentru țară în ansamblu.

Fracțiunea PCRM în Parlament cere demisia Procurorului General și a conducerii Parlamentului, aceștia fiind reprezentanți ai Partidului Democrat — Marian Lupu și Vladimir Plahotniuc.

De asemenea, noi cei dintîi am vorbit în public despre crimele săvîrșite de prim-ministrul Filat și de acoliții lui de la Banca de Economii, am avertizat despre pericolul jefuirii și nimicirii acestei bănci.

În februarie 2013, datorită presiunilor noastre, Alianța se dizolvă. În comun cu fracțiunea PLDM, am reușit să abrogăm funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului. În rezultat, Vladimir Plahotniuc a fost lipsit de funcția sa. Continuînd să luptăm pentru organizarea alegerilor parlamentare anticipate și folosind contradicțiile dintre «prietenii» din Alianță, am obținut demisia guvernului Vlad Filat, iar în aprilie, în comun cu aceeași liberal-democrați, l-am demisionat și pe Marian Lupu din funcția de președinte al Parlamentului. Și Partidul Comuniștilor, și țara a început pregătirile pentru alegeri parlamentare anticipate.

Și anume în acest moment critic pentru țară, în joc se includ cu toată puterea tutorii din străinătate ai Alianței. Prin amenințări și șantaj, Occidentul din nou adună Alianța, unește din rămășițele rămase această bandă și îi impune pe membrii ei să renunțe la alegerile parlamentare anticipate. Țara din nou se cufundă într-o beznă politică. Din nou prind la viață mafia și persoanele corupte din structurile puterii.

În fața Moldovei apare pericolul semnării nechibzuite și forțate a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, acord ce are mai mult importanță politică și nicidecum o importanță economică și socială pentru țară.

Spre sfîrșitul anului 2013, PCRM continua să rămînă cea mai puternică forță politică și unica în țară, care a unit în jurul său cele mai largi pături ale populației, capabilă să organizeze mitinguri cu participarea a multe mii de oameni. În Parlament, fracțiunea noastră era cea mai activă. Noi am concentrat în sine o considerabilă putere protestatară și eram capabili în orice moment s-o aplicăm împotriva puterii.

Dar, în toți anii ce s-au scurs de la 2009, gruparea de la guvernare, dirijată în mod direct de «șefii» ei de peste hotare, își continua afacerea sa murdară.

Membrii ei s-au obrăznicit într-atît, încît nici nu considerau că trebuie să-și mascheze acțiunile cu vorbe frumoase despre democrație. Ei continuau să jefuiască și să distrugă țara. În fața PCRM a apărut stringenta întrebare ce trebuie să facă el în aceste condiții? Unicul răspuns a fost să folosească situația sa de formațiune-lider în cîmpul opoziției și să îndemne poporul la revoltă împotriva uzurpatorilor.

Noi ne dădeam seama că la această chemare ar fi răspuns întreaga țară. Dar pe atunci nu puteam ști dacă vom reuși să respectăm toate principiile declarate ale unui protest pașnic și civilizat. Atunci nimeni și nimic nu putea garanta că valul ridicat de noi nu va provoca vărsări de sînge, ceea ce ar fi atins nu numai guvernarea, ci și simplii cetățeni fără de nici o vină, se prea poate, chiar însăși statalitatea Republicii Moldova.