La iarnă suflăm în pumni

Problemele în gospodăria forestieră au început din momentul în care sectorul a trecut în gestiunea liberalilor 

Pe fundalul majorării, la maxim, a tarifelor la serviciile comunale, noul sezon de termoficare este asimilat cu un sezon catastrofal. Chișinăuienii nu conștientizează încă pe deplin ce-i așteaptă în această iarnă. Este prematur de evaluat situația per ansamblu avînd în vedere facturile pentru căldură emise în octombrie. În schimb, locuitorii de la sate, care, de altfel, tot trebuie să-și încălzească locuințele, știu foarte bine care este costul căldurii.

Speculații pe căldură

În mare parte, achiziția de lemne și cărbune nu este o problemă. Prețul — aici e dilema. Din cauza prețurilor exagerate la cărbune, populația de la sate optează pentru lemne, însă, și ele s-au scumpit. De ce s-a scumpit cărbunele, este clar. Pînă la izbucnirea conflictului din Ucraina, Moldova importa, anual, din Donbas 100 de mii de tone de cărbune. Satisfăcea atît prețul cît și calitatea. Din cauza conflictului armat livrările au fost sistate.

Sătenii își aduc aminte cu nostalgie de vremurile cînd își puteau permite să procure cărbuni cu tonele. Tona de cărbune «nuci» costa circa 9 ruble, o tonă de cărbune «semincioare» — circa 6 ruble. Astăzi, cărbunele nu se mai vinde cu tona, ci cu sacul. Internetul abundă în anunțuri de comercializare a combustibilului solid pentru foc. Lemnele despicate se vînd cu 650 de lei per metru cub, un sac cu greutatea de 40 kg cu cărbuni «nuci» poate fi procurat cu 180 de lei. Aceste prețuri sunt considerate accesibile. Pensiile țăranilor sunt mai mici decît ale orășenilor. Așa deci, cîți saci de cărbune își poate permite un pensionar de la sat? Între timp, mulți săteni și-au instalat cazane pe bază de gaz, atunci era convenabil. Acum, însă, cînd tariful la gaz a crescut, mulți renunță la această comoditate civilizată — este mult prea scumpă.

Acum o lună, în unele gospodării forestiere s-a atestat un deficit de lemne. Unde-i deficit acolo sunt și speculații. Toate problemele legate de gospodăriile forestiere au început din momentul în care sectorul a trecut în gestiunea liberalilor. În general, nu este clar, cum un partid poate controla activitatea întreprinderilor silvice de stat? Acum șase ani, în sector au fost schimbați mulți directori ai gospodăriilor silvice. De regulă, candidații nu erau aleși în baza principiilor profesionale, ci după apartenența partinică. Au apărut mulți profitori care folosesc pădurea cu scop de chilipir personal.

Înainte de a ajunge la maturitate

Fiecare specie de copac are vîrsta sa de maturitate. Dacă pădurea vegetează se pierde nu doar din calitatea lemnului dar și din capacitatea fîșiei forestiere de a se regenera. De aceea și sunt elaborate planuri de gestionare a pădurilor, care, de regulă, sunt prevăzute pentru următorii zece ani. Așa a fost tot timpul. Și dacă aceste planuri ar fi urmate cu rațiune — am fi avut și păduri și lemne. Însă, de cele mai multe ori, oamenii se întreabă: cum se formează prețurile pentru aceste lemne? După idee, prețul produsului ar urma să fie stabilit din raportul părților de venituri și cheltuieli. Acum, însă, se pare că prețurile sunt stabilite în baza apetiturilor silvicultorilor. Plus la toate, mai există și scheme simple și comode în baza cărora se fac speculații pe lemne. Prin intermediul firmelor fictive, angajații gospodăriilor silvice cumpără de la ei porțiuni de pădure la prețuri derizorii. După care defrișează această porțiune, despică lemnele și le vinde de două ori mai scump.

În afară de aceasta, sătenii — ajunși la culmea disperării, încep să defrișeze pădurile de capul lor. Așa a fost în anii 90 cînd au dispărut fîșii întregi de pădure. Unde mai pui că silvicultorul nu este în drept să stabilească amenzi, el poate face acest lucru doar în prezența poliției ecologice. Amenda stabilită persoanelor fizice pentru defrișare ilegală este de 800 de lei. Nu este o sumă chiar atît de mare. Te-au prins — ai plătit, în schimb, ai reușit să te faci cu cîțiva metri cubi de lemne, oricum ai de cîștigat. Iar defrișările ilegale sunt depistate destul de rar. Silvicultorii nu sunt în stare să păzească fiecare porțiune de pădure. Cu atît mai mult că cei care încalcă legea sunt dotați cu tehnică modernă cu ajutorul căreia pot defrișa zeci de copaci într-un timp restrîns. Mai grav este că se defrișează copacii puternici și sănătoși, care nu au ajuns la maturitate — aceștia se vînd mai repede. Specialiștii în silvicultură au ajuns la concluzia că, în Moldova, defrișarea ilegală a copacilor depășește de trei ori rata defrișărilor legale.

Alternativa

Din păcate, Moldova nu dispune de rezerve de cărbune, nici fîșiile forestiere nu sunt atît de mari pe cît ne-am dori. În asemenea condiții se impune necesitatea de a elabora un plan în domeniul resurselor combustibile alternative. Investitori s-ar găsi cu siguranță.

Energia poate fi obținută de la soare și vînt. Se poate și mai simplu. În Moldova, pe timpuri, se cultiva sorgul — cultura din care, printre altele, se putea obține bioetanol și brichete de foc. Plus la asta, dacă un ha de pădure absoarbe din atmosferă circa 16-18 tone de СО2, sorgul hibrid — pînă la 55 de tone. Această cultură nu sărăcește solul. Dimpotrivă, din reducerea și eliminarea mineralului, dar și în rezultatul descompunerii sistemului radicular foarte dezvoltat, oferă o mai bună fertilitate solului sporind gradul de humus, ceea ce nu este caracteristic porumbului și restul cerealelor.

Sorgul — este una dintre variantele potrivite pentru țara noastră. În orice caz, se impune necesitatea de a gîndi surse alternative de energie. În caz contrar vom rămîne fără căldură și fără păduri.

Natalia Lujina