Cu responsabilitate pentru societate
РУС. MOLD.
» » Cu responsabilitate pentru societate

Cu responsabilitate pentru societate

17-06-2017, 09:06
Viziuni: 234
  
Versiunea de tipar   
Cu responsabilitate pentru societateLudmila Boiadji: «Cetățenii ascultă, meditează, își exprimă părerea, citesc presa noastră și se întorc la noi»

 

Comunista Ludmila Boiadji a venit în fruntea Comitetului Raional din sectorul Centru al capitalei cu un an în urmă. Atunci cînd Partidul Comuniștilor abia și-a revenit din șocul provocat de trădarea foștilor colegi, ei nu i-a fost teamă să-și asume responsabilitatea pentru organizație. După cum recunoaște însăși Ludmila, propunerea să facă acest lucru nu era neașteptată, dar nici așteptată, doar în timpuri atît de complicate nu oricine va accepta conducerea unei organizații și, cu atît mai mult, nu oricine va putea face față unei asemenea responsabilități.


În interviul acordat ziarului «Comunistul», tovarășa Boiadji a povestit despre activitatea în acea perioadă a Comitetului Raional, despre succese și obstacole neașteptate, precum și despre tovarășii alături de care, împreună, ea continuă să meargă spre același scop.


— CR al PCRM din sectorul Centru al capitalei, de rînd cu celelalte organizații raionale, într-un anumit moment, s-a pomenit într-o situație dificilă. Cum au trăit comuniștii acest șoc?


— Cînd se abat din drum oameni în care mulți au avut încredere, le încredințau orice, pe care cei din jur îi considerau adevărați lideri, abătîndu-se de pe drumul pe care, pînă la asta, tot ei îi îndemnau și pe alții să pășească, cînd aceștia renunță la idei și la scopuri — dacă-i să fiu sinceră, asemenea momente, vrei-nu vrei, te descurajează. Pe fundalul faptului că partidul se află în opoziție, din cauza acelui talmeș-balmeș de la flancul stîng al politicii noastre, au apărut o mulțime de partide, chipurile, de stînga, care, dacă e s-o spunem direct, au fărîmițat electoratul nostru, dispoziția deprimantă doar se agrava. Firește, asta o putea simți și electoratul nostru.


Plecarea «celor 14» a fost un pas regizat care, sînt sigură, a urmărit scopul să distrugă PCRM. Comuniștii din sectorul Centru au definit acest pas anume ca o trădare. Colegii noștri au devenit marfă, iar orice marfă, e lucru știut, are prețul ei.


În acest context, mă întreb: oare acești domni-trădători de bună seamă consideră că, ocupînd fotoliile de deputat, sînt mai deosebiți decît alți comuniști? S-a întîmplat așa că au fost aleși anume ei. Dar, pentru ca ei să ajungă în fotoliul de deputat, pentru acești oameni a lucrat întreaga echipă de 30 mii de oameni a PCRM: au desfășurat munca de agitație în mijlocul alegătorilor, mergînd la ei prin ploaie și noroi și uzînd nu doar o pereche de încălțăminte, iar uneori chiar punîndu-și în pericol viața… În acest sens, mai apropiați și mai scumpi ne sînt anume acei tovarăși care au muncit fără a se afla în careva funcții, fără a miza pe careva avantaje… Ei au rămas și pînă acum devotați idealurilor sale, drumului ales…, ei se află în rîndurile partidului pînă în ziua de astăzi. Da, ei pot greși într-o careva privință, pot pune diferite întrebări, unele chiar incomode, însă cel mai mult contează că oamenii au rămas în rîndurile partidului.


— Unul dintre trădători este fostul prim-secretar al sectorului Centru, Victor Mîndru.


— Trădarea lui a fost neașteptată și, desigur, dureroasă. Nimeni nici nu și-a putut imagina că anume acest om va trăda ideea, va face ca să fie puse la îndoială, în particular, scopurile și sarcinile Comitetului Raio­nal. Abia după aceea a ieșit la iveală faptul că mulți comuniști aveau față de dumnealui o atitudine critică și la întrebarea mea de ce au ținut sub tăcere și n-au vorbit deschis despre asta, de ce unii se lingușeau în fața lui și de ce pentru toate acestea le pare rău doar acum, oamenii nu pot răspunde.


Cu regret, după plecarea lui, au ieșit la suprafață multe lucruri neplăcute… Nu vreau să-mi declin nici vina mea, deoarece în repetate rînduri (încă pînă la fapta lui) am atras atenția asupra unui fel de indiferență în activitatea lui. Da, el era un organizator destul de bun... 

 

Parcă toate mergeau bine, dar se simțea că omul nu face cu tot sufletul tot ceea ce face. Posibil, adevărul nu se descoperea și pentru că a activa în condițiile aflării în opoziție este greu și, în primul rînd, greu din punct de vedere moral.


Mie deseori mi se spune că eu, chipurile, sînt prea directă, prea tăioasă… Dar poate că anume așa trebuie să fii într-o activitate ca a noastră. Sau, poate, mă comport în acest mod, deoarece noi deseori trecem sub tăcere, scăpăm din vedere, atenuăm contradicțiile, și o facem ca să nu jignim pe cineva, să nu-i facem rău cuiva. Totuși, eu cred că trebuie să fim mai duri. Deși, pe de altă parte, există și simplul adevăr că tot ceea ce se face, se face spre bine.


— Ce ați simțit atunci cînd ați conștientizat cît este de mare acea responsabilitate care a fost pusă pe seama Dumneavoastră?


— Aflîndu-mă în rîndurile PCRM din anul 2002, eu am luat și continui să iau parte activă la viața și activitatea Partidului Comuniștilor. Sau aflîndu-mă în comisia de revizie a Comitetului Raional, sau în comisia de revizie a CC. Din 2009, lucrez activ în staff-urile electorale. Altfel spus, cunosc în toate aspectele viața Comitetului Raional și subtilitățile activității de partid. Am început în calitatea de comunist de rînd, apoi am devenit secretar al OPP. În activitatea mea de astăzi, mă ajută foarte mult faptul că în acești ani am participat la organizarea și desfășurarea diferitelor acțiuni, astfel acumulînd experiență.


Și iată că pe umerii mei a fost pusă răspunderea pentru Comitetul Raional, pentru un colectiv destul de mare. Și această răspundere eu nu pot s-o pun pe umerii altcuiva, nici să las ceea ce am de făcut astăzi pentru mai tîrziu nu pot. Din obligațiile conducătorului unui comitet raional face parte unirea oamenilor, menținerea pozițiilor, cunoașterea și acceptarea diferitelor puncte de vedere ale cetățenilor. Tu ești dator să iei o decizie, să convoci ședința biroului, să ții sub control o mulțime de probleme. Firește, asta e o activitate obștească și pe nimeni nu-l vei putea impune cu de-a sila s-o facă. Oamenii au diferite caractere, și vîrsta lor e de asemenea diferită. Și însăși atitudinea față de această muncă e alta, aici nu se poate să aplici careva pedepse celor care au comis o greșeală.


— Cum au reacționat comuniștii, tovarășii față de situația că anume Dumneavoastră v-a fost oferită onoarea să conduceți Comitetul Raional al sectorului Centru din capitală?


— Dacă e să fiu sinceră, deși nu sînt un om luat din stradă, în calitatea mea de prim-secretar tovarășii, cum se spune, «m-au verificat» în mai multe feluri, m-au pus și la unele încercări. Nu voi ascunde, a fost complicat. Și dacă nu aș fi posedat practica anilor trecuți, întregul bagaj al experienței muncii de partid, ar fi fost mult mai dificil să conduc Comitetul Raional, să-l mențin și să-i continui activitatea.


Eu aduc cuvinte de sinceră mulțumire și recunoștință oamenilor care m-au susținut și continuă să mă susțină în mod dezinteresat și nu numai prin vorbe, ci și prin fapte concrete. În primul rând, trezorierei noastre, Nina Dmitrievna Crasutscaia, care e om al sistemului, adică responsabil, corect și onest; apoi acsacalului nostru, veteranul și fondatorul partidului, Anton Simionovici Miron. De asemenea le mulțumesc activiștilor noștri, care în clipele grele imediat vin să-mi ofere sprijinul, știind foarte bine cît este de important în munca noastră ajutorul reciproc, responsabilitatea și umărul tovarășului.


— Din ce acțiuni se compune activitatea Comitetului Raional din sectorul Centru?


— Comitetul nostru raional participă la toate acțiunile festive, la conferințe, mese rotunde, consemnarea datelor rotunde. Noi sprijinim activitatea Consiliului de Femei al Moldovei, a organizației comsomoliste și a celei pionierești. Doar comsomoliștii și pionierii sînt succesorii noștri. În general, astăzi, tînăra generație are nevoie de sprijin mai mult decît oricînd pînă acum.


În mod considerabil ridică spiritul combativ al colegilor de partid organizarea în comun cu Comitetul Raional din sectorul Buiucani a unor zile informative. Noi îi invităm la orele de informare nu numai pe comuniști. Poate veni oricare cetățean și, în cadrul acestor ore i se oferă posibilitatea să ia cuvîntul, să-și expună punctul de vedere. Ușile noastre sunt deschise, eu am ore de audiență zilnic, în fiecare seară. Cu regret, în această privință, deocamdată, nu mă pot lăuda cu un progres considerabil. Și asta, posibil, din cauza că populația nu cunoaște această informație.


Aș vrea să menționez că, treptat, oamenii își revin din șocurile prin care au trecut. Mai mult decît atît, ei privesc cu alți ochi evenimentele care se produc și consecințele acestora. Procesul de restabilire a acelui nivel de autoritate, pe care partidul l-a avut în anii săi buni, este și va continua să fie nu unul simplu, dar noi avem încredere în forțele noastre. Chiar dacă a scăzut întrucîtva primirea în rîndurle partidului. La ziua de astăzi, la evidența Comitetului Raional din sectorul Centru se află 283 de comuniști.


— Cum întrețineți dialogul cu populația, cu cetățenii fără de partid?


— În această privință, ne ajută ziarul «Comunistul», pe care îl răspîndim în teritoriul nostru. În unele cazuri îl punem în cutiile poștale, în altele — de-a dreptul în mîinile celor care doresc să-l citească. În acest context, vreau să subliniez că oamenii manifestă interes față de publicație, ne spun că o citesc.


Se întîmplă să auzim de la cetățeni întrebarea dacă noi, comuniștii, într-adevăr mai continuăm să existăm. E un rezultat al dezinformării în masă, care se intensifică pe zi ce trece. Cu regret, această barieră nu poate fi depășită doar cu ajutorul ziarului. Avem nevoie și de alte instrumente, să zicem, foi volante — cel puțin, o dată în lună. Aceste foi volante trebuie să le povestească oamenilor nu despre actuala situație din țară, ci despre activitatea partidului, indicînd și telefoanele de contact ale comitetelor raionale.


Dacă acum un an, noi, comuniștii, deseori auzeam la adresa noastră cuvinte nu dintre cele aprobatoare, astăzi situația e alta. Oamenii ascultă, meditează, își expun părerea, citesc ziarul nostru și se întorc la noi. Și totuși, printre dînșii se mai simt urme de zombare. Oamenii nu cunosc întregul tablou al evenimentelor care se produc în țară. Și noi trebuie să-i ajutăm să se trezească, dar s-o facem nu criticînd pe cineva, ci vorbind în plin glas despre noi — despre PCRM, despre comuniști.


— Dacă pînă nu demult se observa o careva concurență între comitetele raionale, astăzi în locul acesteia vedem între ele ajutor reciproc și înțelegere reciprocă.


— Cît mă privește, niciodată n-am susținut politica concurențială între comitetele raionale, noi n-avem nevoie de aceste «competiții olimpice». Noi facem în comun o muncă și, pentru a o face bine, avem nevoie de acțiuni reciproce, înțelegere reciprocă, ajutor reciproc, trebuie să ne susținem unii pe alții. Intrigile și bîrfele sînt potrivite pentru alte formațiuni politice — pentru cele obișnuite să semene vrajbă în societate. Asemenea lucruri rod pe dinăuntru. Pe cînd noi, comuniștii, oricine și orice ar vorbi, sîntem o echipă unită, oricît de tare ar vrea cineva să ne dezbine. Este adevărat, uneori, oponenții reușesc să dezbată cîte unul din rîndurile noastre, dar nucleul partidului rămîne viu. Cu atît mai mult cu cît comuniștii, deși acesta întrucîtva și-a încetinit viteza, n-au coborît din trenul care se numește PCRM.


Da, orice partid luptă în numele victoriei și al venirii sale la putere. Dar este extrem de important ce idei propune cutare sau cutare formațiune politică, ce poate propune populației în planul politicii sociale. Cînd este vorba despre țară, despre oameni, despre societate — PCRM are ce spune și ce demonstra. Despre acest lucru at fi bine să amintim cît mai des, inclusiv cu ajutorul foilor volante.


— Acum, pare-se, a venit timpul cînd trebuie să se manifeste o altă cultură politică?


— Indiscutabil. Acum a venit timpul ca oamenii să înceapă a răspunde pentru faptele lor. Inclusiv pentru voturile pe care și le-au dat la alegeri. Responsabilitatea pentru cultura politică a oamenilor se află și pe seama noastră, a comuniștilor. În general, oamenilor le este caracteristic să se sature chiar și de ceva bun, uneori într-o asemenea măsură, încît acest bun încetează să le trezească o reacție pozitivă, și atunci apare dorința de a avea mai mult decît atît.


În timpul comuniștilor era bine, eu aș spune chiar foarte bine, dar societatea și-a dorit o careva libertate și democrație efemeră. Și «libertatea și democrația» pe care le-a primit, la rîndul lor, au condus la haosul de astăzi.


Dar de ce atunci majoritatea îi învinuiește pe comuniști de faptul că ei, chipurile, au cedat puterea? Conștiința noastră este curată — noi n-am predat pe nimeni și nimic, noi pur și simplu am procedat conform legii. Dacă am fi procedat altfel, și pînă astăzi ne-ar fi fost aduse tone de învinuiri.


Pe de altă parte, rolul nostru în educarea societății e de asemenea mare. Pe umerii fiecărui comunist și al partidului în ansamblu se află o mare răspundere. Și comuniștii știu acest lucru. Ei se simt responsabili și pentru acea idee de care și-au legat viața.


Comitetul raional din sectorul Centru este o organizație activă. Comuniștii au o atitudine sinceră față de tot ceea ce fac.


— Ce înseamnă centenarul Marelui Octombrie pentru Dumneavoastră și pentru organizația raională?


— E o dată istorică măreață. Și, în plus, e o dată cu caracter informațional. Uimitor lucru cît sînt de asemănătoare evenimentele ce s-au produs acum 100 de ani cu cele ce se întîmplă astăzi! Oamenii percep că țara a ajuns la o situație critică și a venit timpul ca în această situație trebuie să fie schimbat ceva. În același timp, cetățenii sunt atît de epuizați, de pasivi… Și asta pentru că ei își direcționează forțele spre lupta cu atacul social, pe care actuala guvernare l-a întreprins împotriva omului simplu.


Dar și atunci, în 1917, domina un asemenea spirit. Și totuși, poporul simplu a găsit în sine puteri ca să-și revizuiască concepțiile, să-și consolideze forțele și să învingă regimul. Această lecție ar fi bine s-o însușească și societatea zilelor noastre. Cetățenii noștri sînt răbdători, se tem să piardă și acel puțin pe care-l au, sînt prea preocupați de componenta materială a vieții, setea de supraviețuire e mai puternică decît tendința de a lupta și a apăra propriile drepturi. Dar dacă e să ne concentrăm la momente personale, situația nu se va schimba, noi și de acum înainte vom continua să suferim din cauza pseudoreformelor impuse de așa-numita guvernare liberal-democrată.


Totuși, n-am pierdut șansa de a trezi conștiința societății. Și cînd se vor aduna la un loc oameni care nu mai doresc să se ploconească și să fie o gloată fără nici un fel de drepturi, din aceasta va rezulta ceva. Chiar dacă asta nu se va întîmpla mîine sau poimîine, este necesar să tragem învățăminte din istorie, să ne inspirăm din memoria Marelui Octombrie. La etapa dată, este necesar să le dăm oamenilor un imbold informativ, adică să le insuflăm că trebuie să se oprească, să arunce o privire în urma lor și să cugete asupra vieții la care au ajuns astăzi.

 

Marina Țurcan

 

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: